capitolul 48 *te iubesc*

8.2K 428 4
                                    

***Ceea ce noi numim iubire este în esența venerația vieții. - Albert Schweitzer***

Ilinca:

Mereu am crezut că în doi, niciun versant nu-i prea abrupt, el îmi dădea putere, iubirea lui mă întărea, știam că nu mai stătea nimic în calea fericirii noastre, ne puteam creste copilul împreună.
- Iubito, bună, aici erai, îmi spune în timp ce intra în camera lui Ioan.
- Sttttt, abia l-am adormit, a devenit un răsfățat, de azi înainte o să vă rog pe toți să o lăsați mai moale cu alintatul, spun în timp ce îl așez în pătuț și îl învelesc cu păturica.
Mă întorc spre el și îl sărut, mă trage în brațele lui puternice unde mă cuibăresc.
- Am propunere iubito.
- Hmmmm, la ce să mă aștept spun zâmbind.
- Noi o să mergem într-o vacanță.
- Nu știu ce să zic, Ioan încă este mic ......
- Doar noi doi, Ioan v-a sta cu cele două bunici, am rezolvat problema, doar 2-3 zile.
- Bogdan te rog, nu am plecat niciodată de lângă el atâta timp, nu știu ce să zic.
- Iubito avem nevoie de câteva clipe împreună, nu este nimic rău în ce ți-am propus, mă îndepărtez de el și mă apropii de pătuț.
- Chiar nu știu ce să zic, te rog să mă crezi te iubesc dar după tot ce s-a întâmplat, Ioan.....
- Ai încredere în mine? îmi prinde bărbia și mă îndeamnă să îl privesc.
- Da, de ce?
- Îți garantez că nu v-a păți nimic este înconjurat de oameni care îl iubesc și în plus 2-3 zile nu v-a păți nimic, ce zici?
- Bine dar nu mai mult de 2-3 zile.
- Te iubesc!

**************

- Vă rog să nu uitați că după ora 17:00 nu mai are voie fructe, laptele praf se face așa cum scrie pe cutie, nu are voie dulciuri și să nu adoarmă mai târziu de ora 21:00.
- Știm, nu îți face griji , totul v-a fi în regulă, îmi spune Livia, îl mai sărut încă odată pe Ioan și urc în mașină, îl privesc pe Bogdan care deja se instalase pe scaunul șoferului și avea motorul pornit.
- Te iubesc, îmi spune în timp ce îmi ia mână și mi-o sărută.
- Și eu te iubesc, le facem din mână și ieșim cu mașina pe poarta casei.
- Unde mergem?
- Surpriză, îmi spune el după ce îmi face din ochi.
- Dă-mi măcar un indiciu.
- Nu .
- Sper că nu ieșim din țară, pentru că nu am pașaportul la mine, încerc să îl trag de limbă.
-Nu, nu mai insista, e surpriza iubito, dă-mi un sărut.
- Nu, voiam doar să știu, mă bosumflu și îmi strâng mâinile la piept, dar se pare că lui nu-i pasă, ba chiar zâmbește și deschide casetofonul bagă sticul și așteaptă să înceapă melodia, mărind volumul.
Vocea Andrei începe să răsune din difuzoarele de pe portiere, era melodia noastră, zâmbesc în sinea mea dar mă prefac în continuare supărată, îmi mut privirea la drum și nu zic nimic, își pune mâna pe piciorul meu și o mulțime de fluturi sunt eliberați în stomacul meu, atingerea lui intimă îmi provoacă o stare euforică.
Nu cunoșteam drumul, mereu ratam indicatoarele, până când văd un bener mare pe care scria "BINE AȚI VENIT ÎN ARAD", mă uit la el și încep să zâmbesc.
- Serios? Nu credeam vreodată că voi mai ajunge pe aici, îmi doream mult să mă întorc în locul unde am fost atât de fericită.
- Unde am fost iubito, îmi spune în timp ce îmi prinde din nou mâna.
Ne oprim în fața aceluiași hotel, cobor din mașină și privesc clădirea cu emotie în timp ce Bogdan scoate mica valiza cu hainele noastre.
Mă prinde de mână și intrăm și ne îndreptăm spre recepție.
- Bună ziua, ne salută frumoasa recepționeră.
- Bună ziua avem o cameră rezervată pe numele Bogdan Dumitrescu.
- O clipa vă rog să verific, observ că ați completat online formularul așa că nu vă dau decât cheia.
Nu puteam vorbi de emoții, probabil eram roșie la față, Bogdan mă privește si se apropie de mine, ne apropiem vârfurile nasurilor și ne sărutăm scurt, liftul ne anunță că am ajuns la etaj, la care nu știu pentru că Bogdan m-a ținut ocupată, intrăm pe hol și recunosc floarea din colț, cele două tablouri de pe perete și imediat mă uit la cheia pe care Bogdan mi-o întinde.
- Deschizi tu, sau eu? privesc numărul de pe breloc și ochii mi se umple de lacrimi.
- De data asta o vei deschide tu, îi spun.
Lasă valiza lângă ușa și deschide ușa, îmi face semn să intru, emoțiile mă copleșesc când văd patul unde am devenit femeia lui, trecut vârful degetelor peste el și mă opresc lângă fereastră, înghit nodul format în gât și mă întorc, Bogdan mă privea zâmbind și ne privim mult timp fără ca unul dintre noi să facă vreo mișcare, dar când într-adevăr ne facem curaj să vorbim spunem amândoi în același timp:
- TE IUBESC!
Ne apropiem fără să rupem contactul vizual, îi cuprind obrazul drept în palma mea.
- Mă bucur enorm că sunt aici, îți mulțumesc.
Mă privește și se așează în genunchi, îl privesc uimită și nu îmi dau seama ce are de gand până nu scoate o cutiuță de catifea neagra în care era un super inel din aur alb cu un diamant.
- Of la naiba, am uitat spiciul, ne bufnește râsul pe amândoi.
- Ilinca am știut că tu ești sufletul meu pereche din clipa în care ai intrat în biroul meu încălțată în perechea de teniși albi cu fluturași, totul mi-a fost confirmat în acest pat, aici mi te-ai dăruit, poate nu te meritam în acel moment, poate nici acum nu te merit, dar vreau să ști că te iubesc foarte mult și îți mulțumesc pentru fiul extraordinar pe care mi l-ai dăruit și pe care o să mi-i dăruiești în continuare.
- Ilinca vrei să fii soția mea?
- Da Bogdan vreau să fiu soția ta, cu degetele tremurând reușește să îmi pună inelul pe deget și începem să ne sărutăm.
Ne dezbrăcăm unul pe altul, mă întinde pe pat și îmi parcurge corpul cu buzele lui fierbinți, fiecare curbă, fiecare îmbinare, fiecare închietură, fiecare centimetru.
În tot acest timp, mâinile mele sunt pe spatele lui trasând linii, mă sărută și mă atinge așa cum doar el știe, așa cum îmi aminteam, un geamă îmi scapă și când ajungem cu mângâierile în zona interzisă mă arcuiesc de spate.
Prelungim amândoi preludiu ne rotim și ajung eu deasupra, îi privesc verdele din ochi, verdele care m-a hipnotizat, care m-a urmărit noapte și zi, îi sărut pieptul și îi mângâi tatuajul, trasez linii în jurul lui, mă ridic ușor și mă poziționez deasupra, îl primesc umedă și cu nerăbdare, se ridică și el în șezut și începem să ne sărutăm, mâinile mele dansează în părul lui.

**Dacă v-a plăcut nu uitați să votați,este foarte simplu apăsați pe steluța din partea stânga în josul paginii și gata! Vezi ce simplu e? Vă pup***

Într-o zi vom fi împreună ( În curs de corectare)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum