Într-o zi vom fi împreună ( În curs de corectare)

capitolul 4 * noi prieteni*

***Nimic nu este scris. Romantismul pasiunii care se aprinde, arde, apoi se îndreaptă spre un sfârșit previzibil este doar un mit. ***

Ilinca:

Nu reușeam să îmi dau seama de ce se întâmplă în jurul meu la care emoții aveam în acea clipă eu încă eram agățată de gâtul lui Adi care râdea zgomotos.
- Ai idee cine este directorul agenției? De cine am fost intervievată? îl întreb cu o oarecare jenă.
- Să nu îmi spui că de " papuselul" ăla tare, îmi răspunde cu altă întrebare și destul de amuzat.
- Chiar de el, și se pare că voi fi chiar secretara lui personală, se pare că roșeața din obrajii mei mă dau de gol.
- Cred că ar trebui să sărbătorim, nu crezi? mă întreabă acesta.
- Cu siguranță, ce propui?
- Păi ce ai zice dacă am ieși în club în seara asta e și vineri.
- Da chiar ce idee bună, dar mâine ești liber? Nu ești de servici? De îți permiți să ieși în seara asta în club?
Un râs zgomotos se porni din gâtul lui și îmi răspunde:
- Sunt patronul acestei cafenele și dacă mă întrebi ce fac cu șorțul la brâu îți voi răspunde că îmi place să îmi ajut angajații.
- Sper tare Adi, păi atunci rămâne diseară să ne găsim în club? Pe la ce oră? întreb.
- Păi cred că 9 jumătate este o oră destul de decentă să îmi spui unde stai să vin să te iau.
Decentă pe naiba este ora și ieșitul în club și mai ales că venea un băiat să mă ia de acasă, încercăm să îmi închipui ce va spune mama când va auzi mai ales că ea e cu frica în sân că aș putea păți ceva și tata la fel, având în vedere că nu am avut multe relații, decât vro 2 și alea trase de păr.
Mă privește și încă odata îmi citește gândurile:
- Să înțeleg că ai părinții mai posesivi, nu?
- Aha, răspund mai încet cât pentru mine.
- Pai atunci uite facem în felul următor, cum ți de pare dacă pe la ora 7 te invit să luăm masa la restaurantul din centrul orașului?
- Dar ai spus că ești într-o relație, ce va spune......
- Îți voi face cunoștință cu jumătatea mea vom lua cina în 3, așa că hai fugi acasă, îmbrăcate elegant fa-te frumoasă că la 7 fără un sfert venim să te luam, uite numărul meu de telefon aștept un mesaj cu adresa ta.
- Îți mulțumesc din suflet, apuc să îi spun și îi mai plasez un pupic pe obraz.
- Hai nu fi atât de lingușitoare, fugi că acum trece timpul și tu nu ești gata.
Toate acestea fiind spuse mă îndrept spre ieșire și îi fac din mână.
O panică mă apucă numai la gândul că pentru prima dată voi cina într-un restaurant de lux și neștiind cum să mă îmbrac o sun pe sora mea care culmea e în clasa a 8 dar e la zi cu tot ce se poartă.
- Bună Ade, ce faci?
- Bună Ilinca tocmai ce am venit de la școală, apropo tu unde ești?pe unde umbli? mă întreabă cu o urmă de amuzament în glas.
- Tocmai am fost angajată Ade la agenția de modele " beauty&style" pe postul de secretară.
- Pe bune? Mă bucur atât de mult pentru tine.
- Am nevoie de ajutorul tău, continui eu, sunt invitată la o cină în aceasta seară la restaurantul de lux din centrul orașului și nu știu cum să mă îmbrac, ce zici ne găsim să mergem la cumpărături împreună?
- Ooooo deja noul tău șef a început să te invite în oraș?
Mintea mi-a zburat imediat la șeful meu Bogdan Dumitrescu și pentru o clipă am crezut că rămân fără aer.
- Ade, te rog fără miștouri, mi-am făcut astăzi un nou prieten și m-a invitat să sărbătorim reușita mea.
- Da bine, bine fie ca tine, în 10 minute sunt în fața mallului, te pup.
- Și eu, te aștept!
În fața mallului am ajuns cam amândouă odată, și după o strângere în brațe am decis să intrăm.
Cutreieram magazinele și nu găseam nimic care să mă atragă, toate modelele de rochii arătate de sora mea oare erau prea sexy, oare erau în culori prea țipătoare, sau prea scumpe.
Într-un final când am crezut că cedez zăresc pe un manechin o rochie de un verde de Paris cu o croiala simplă și ușor cloș în partea de jos, fără mâneci, dintr-o danteluță, se pare că ochii șefului meu începe să mă urmărească îmi zic în gând admirând culoarea.
Intru în magazin o îmbrac și după ce ies din cabina de proba, sora mea scoate un chiot de admirație, lungimea rochiței era cu o palma mai sus de genunchi, decentă, frumoasă și ieftină mi-am zis chiuind de bucurie.
Sandalele și plicul nu au fost greu de găsit optând pt culoarea auriu.
Cu sacoșele de cumpărături, am pornit spre casa zâmbitoare și emoționată, nu înainte de a-i trimite un mesaj lui Adi cu adresa mea.
După o baie cu multă spumă, sora mea s- a oferit să îmi aranjeze părul și să mă marcheze.
Adi mă aștepta deja coborât din mașină și rezemat de portieră, era îmbrăcat cu o cămașă albă și o pereche de pantaloni bleumarin, în picioare avea o pereche de pantofi de piele întoarsă în aceași nuanță cu pantaloni, arăta delicios, și zâmbind ușor la gândul care îmi încolțise în minte mă apropii de el.
- Bună Adi, îmi pare rău dacă te-am făcut să mă aștepți.
- La cât de frumoasă esti, aș mai fi așteptat, spune cu o admirație după ce mă măsură din cap până în picioare.
Zăresc în mașină pe scaunul din față încă un tip la fel de frumos care coboară și îmi întinde mâna.
- Bună, Vlad încântat de cunoștință.
- Bună Vlad, Ilinca este și numele meu, spun cu o ușoară stânjeneală în glas.
- Am putea să facem cunoștință și în timp ce mâncăm la restaurant că nu mai pot de foame.
Cu amuzament îmi deschide portiera din spate și urc în mașină.
Când am ajuns în fața restaurantului o emoție interioară mă moleșea​, Adi își dădu seama de starea mea îmi pune mâna pe spate și îmi șoptește:
- Încearcă să nu leșini pentru că "papuselul" ăla de șef al tău este în restaurant.
Un val de căldură m-a cuprins, picioarele parcă nu mă mai ascultau, am intrat toți 3 în restaurant, chelnerul ne-a condus la masă și când scaunul mi-a fost tras pentru a mă aseza m-am simțit atrasă de privirea șefului meu care se afla la masa din fața mea însoțită de o femeie blondă destul de fină și stilată.
La vederea mea acesta îmi zâmbește scurt și își ridică paharul de vin în semn de salut, înainte de a mi se înmuia picioarele îl salut scurt din cap și îi zâmbesc.
Presimțeam că va fi o seara de neuitat!