Într-o zi vom fi împreună ( În curs de corectare)

capitolul 20 *emailul*

***Fericirea se naște din iubire, iar iubirea se naște chiar din inima omului. - Don Miguel Ruiz***

Bogdan:

Am văzut durere, mult prea multă durere în ochii ei, corpurile noastre au tremurat amândouă în același timp când ne-am atins, de data aceasta nu am mai avut putere să mă uit după ea când s-a îndepărtat de mine.
- Monica vreau să facem o ședința, în 10 minute cheama-i pe toți în biroul meu vreau să transmit ceva, îi spun Monicăi imediat ce dau cu ochii de ea la intrarea în agenție.
- Da domnule director.
Am intrat în biroul m-am trântit pe scaun în timp ce îmi masez tâmplele, la scurt timp directorii agenției, socrul și tatăl meu își fac apariția în biroul meu, Monica se așeza pe un scaun lângă mine cu agenda și pixul pregătit pentru a nota.
- Nu e nevoie să notezi nimic astăzi.
- Am înțeles domnule director.
- În primul rând vreau să vă mulțumesc domnilor că sunteți aici, am luat o decizie și vreau să v-o comunic.
- Ce s-a întâmplat fiule? Despre ce este vorba?
- Tata astăzi predau funcția de conducere, vreau să plec în America pentru o perioadă mai lungă sau pentru totdeauna.
- Dar nu poți face asta Bogdan îl aud pe tata cum strânge din dinți.
- Ba da, avem oameni destul de competenți în formă să mă înlocuiască sau poate vrea socrul meu să ocupe acest scaun.
- Bogdan nimeni nu este mai potrivit ca tine pentru acest post, simte nevoia socrul meu să intervină.
- Vă mulțumesc pentru timpul acordat domnilor, o zi cât mai bună.
Toți se ridică și pleacă fără să mai îmi adreseze nici un cuvânt.
- Bogdan ce naiba se întâmplă cu tine? Cum sa pleci fiule?
- Tata te rog, ți-am îndeplini dorința de a mă însura, acum ești asigurat, fii fără grija. Acum respecta și dorința mea de a fi departe de tot.
Socrul meu mă privește și apoi îl ajută pe tata să iasă în timp ce îi împinge căruțul.
- Oriunde veți pleca, amintirea ei va fi cu dumneavoastră, încercați să îngropați trecutul, să începeți o nouă viață cu soția dumneavoastră, Monica mă privește trist.
- Am văzut-o în dimineața asta, nu m-a lăsat să mă apropii de ea, e depășită de durere, mă urăște, iubirea mea i-a cauzat numai durere, așa că cel mai bine pentru amândoi este ca eu să plec.
- Îmi pare sincer rău.
- Știu Monica, mâine voi fi deja în America și voi încerca să îmi încep o nouă viață fără gram de iubire.

Ilinca:

Eram atât de încântată de noul loc de muncă, mă simțeam din nou folositoare, băieții erau bucuroși când mă vedeau că încercăm să depășesc momentele grele din viața mea.
Prima zi de muncă a fost nemaipomenită colectivul foarte implicat și dedicat muncii, îmi făcea o reală plăcere să mă aflu în mijlocul lor, Cosmin era un sef plăcut, deloc arogant și foarte popular.
Așa că m-am hotărât ca după terminarea programului să fac o plimbare pe jos, l-am refuzat pe Vlad care s-a oferit să vina să mă i-a cu masina, era o zi frumoasă și voiam să merg pe jos.
În drumul meu era un magazin cu hăinuțe pentru bebeluși, când am intrat lacrimile mi-au inundat ochii, erau atât de multe lucruri frumoase, nu am ieșit din magazin fără o pereche albi de botoșei.
M-am îndreptat apoi spre un chiosc de ziare unde știam că voi găsi o revista despre bebeluși.

Îmi plimb ochii peste presa expusă când un titlu îmi atrage atenția:

Bogdan Dumitrescu omul de afaceri a părăsit astăzi țara împreună cu frumoasa sa soție.

Am simți un junghi în inimă, deschid repede ziarul la pagina unde era articolul:

Astăzi la primele ore ale dimineții Bogdan Dumitrescu și soția sa au părăsit țara. Se pare că nu au plecat în luna de miere, aceștia au părăsit definitiv țara. Nunta dintre cei doi a avut loc în familie, refuzând categoric prezența presei.

Mai jos era o poza cu ei doi, ea o femeie extrem de frumoasă, cu un corp perfect, stilată, de aceași înălțime cu el, făceau un cuplu foarte frumos, mi-aș fi dorit să fiu eu în locul ei.
Îmi șterg lacrimile împăturesc ziarul îl așez la locul lui și plec. Ajunsă acasă îmi asez laptopul și dosarele pe care le-am adus cu mine aveam de terminat un raport, asta fără să știe Cosmin, niciodată nu mă lăsa să muncesc mai mult decât trebuie, este foarte grijuliu cu mine.
Deschid laptopul și emailul și sunt anunțată că am primit un nou email, îl deschid rapid fără a mă uita la destinatar și încep să îl citesc.

Iubita mea, am decis să plec, să îți redau libertatea de care ai nevoie, nu vreau să îți fac și mai mult rău decât ți-am făcut până acum, inima mea a plâns de fericire atunci când te-a văzut, te-a ascultat și a absorbit fiecare cuvânt pe care l-au rostit.
Te voi iubi o viață întreagă, inima și gândurile au rămas la tine. Ți-am promis că într-o zi în cer sau pe pământ vom fi împreună, tu ești a mea vei fi doar a mea, indiferent de ce se va întâmpla. Amintirea trupului tău tremurând și dulceața buzelor tale sunt tipărite în mintea și sufletul meu.
Te iubesc mai mult decât viața mea.

Veșnic al tău,

Lacrimile îmi curg, citesc și recitesc emailul de sute de ori.
- Lașule, nu ai vrut să lupți pentru noi!
Îmi șterg obrajii și cred că este momentul decisiv să pun capăt acestei imposibile iubiri.

Bogdan, îmi voi face curajul să îți scriu acest email dar te rog să nu îmi răspunzi niciodată la el. Este ultima dată când noi doi vom interacționa.
Dacă am greșit sau nu când m-am îndrăgostit de tine nu stiu , tu trebuie să răspunzi.
Ți-am dăruit tot, eu probabil mi-am dorit prea multe.
Nu mai promite ceea ce nu poți îndeplini.
Uită ce a fost așa cum și eu voi face, îți doresc să fii fericit.

Apăs butonul "Send", îmi șterg pentru ultima dată lacrimile și îmi duc mâna la abdomen .
- Este ultima dată când mami va plânge, trebuie să fiu puternică pentru tine, nimeni nu ne va mai face nici un rău.
Termin raportul și aud ușa de la intrare, Adi își face apariția în pragul ușii cu cel mai mare urs de pluș pe care l-am văzut vreodată.
- Adi, ce este ăsta?
- Scumpa mea, l-am văzut la geamul magazinului cu jucării și am știut că trebuie să fie al finului sau finutei mele, vreau să fiu un nas pe măsură.
- Oooo, nu mă îndoiesc, îți multumesc .
Lasă ursu jos și vine pe canapea lângă mine și mă trage într-o îmbrățișare.
- Ce se întâmplă Ilinca, ce ai să îmi spui?
- Chiar nu pot ascunde nimic, nu?
- Mă tem că nu.
Zâmbesc, deschid laptopul și îi arăt cele două emailuri.
- Cred că era nevoie de așa ceva, acum considerați că v-ați spus tot, că ați pus punct. Ești o femeie frumoasă, într-o zi vei cunoaște un nou bărbat de care te vei îndrăgosti.
- A nu te rog Adi de ajuns cu joaca de-a iubirea, crezi că vrea cineva să crească un copil care nu este al lui? Îmi convine statutul pe care îl am și vreau să mă bucur împreună cu voi care sunteți familia mea de acest copil.
- Și acum o îmbrățișare în familie, îl aud pe Vlad care tocmai ajunse acasă și ne privea din tocul ușii.
Îi fac semn să se apropie și ne îmbrățișam toți trei.
- Îi mulțumesc lui Dumnezeu că v-a adus în viață mea.

***Dacă v-a plăcut nu uitați să votați,este foarte simplu apăsați pe steluța din partea stânga în josul paginii și gata! Vezi ce simplu e? Vă pup***