Pilot

485 24 4
                                    

După ce tata a murit salvând lumea într-un incendiu enorm , mama a considerat că nu e
bine sa rămânem în aceeași casă și, are  dreptate . Casa părintească imi aduce în minte multe amintiri neplăcute și mai ales moartea tatei le intrece pe toate . Peste ceva timp ne-am mutat cu greu în Chicago și mama a incercat să treacă peste acest moment din greu , dar nu a reușit.

-Trezește-te , Victor ! Ai meditații și știi bine că nu e ok sa întârzii . Pierzi din timpul tău , spuse mama . Numele mamei mele este Mary . O femeie înaltă și slabă cu forme destul de ok pentru vârsta ei și știa si ea ca atrage toate privirile . Blonda cu ochii albastrii , machiată tot timpul și cu unghiile făcute .
-Încă 1 minut .
Dupa câteva secunde , aceasta ia o cană cu apă rece și mi-a turnat-o pe spate foarte lent . Toti stropii scurgându-se pe spatele meu până pe așternut.
-TE URASC !
După 2 minute..
Mi-am luat telefonul ud , l-am șters și apoi m- am uitat la ceas . Când am văzut că e aproape ora 8 , m-am ridicat repede din pat și n-am mâncat nimic doar ca să ajung la timp.
Câteodata mă simțeam un elev model și bun de urmat doar că mă panicam prea mult la teste încat uitam tot , dar da unu lucru bun de știut despre mine , nu-mi place sa întârzii .
Mesaj de la Trish:
-Victor , de ce n-ai venit aseara în club ?
-Te sun după ce termin cu meditațiile . Ce e cu tine așa matinală ? S-a întamplat ceva?
-Mnu.. nimic . Doar eram curioasă.Mă știi.
Trish era cea mai bună prietenă a mea de mult timp , din școala gimnazială. N-aș lăsa să se întample ceva rău cu ea niciodată , o iubesc enorm și știe asta . Mereu vom fi acolo unul pentru altul.
Știam că se întampla ceva și că-mi ascunde adevărul . Eram așa de buni prieteni încât știam și la ce interval de timp respiră (glumesc), doar că nu aveam timp , trebuia să ajung la meditații .. doamna McCartney nu e prea rabdătoare când vine vorba de întârziat.
Ajuns acolo nu știam cum să fac să treacă  timpul mai repede și chiar imi displăcea ideea de meditații sâmbată la ora 8 dimineața , dar nu are cine să dea bacul in locul meu.
După 2 ore de stres , contraziceri și mai ales exerciții mă durea extrem de tare capul și tot ce voiam era să ajung acasă și să dorm. Matematica din liceu e jalnică. Extrem de grea cu foarte multe cerințe și bătăi de cap . Nu era genul meu.
Trish calling
-Aloo , da ..
-Victor vreau să vorbim , poți să treci pe la mine ?
-Nu cred , nu știu , nu mă simt bine si mi-e foarte somn . Ce e așa important?
-Bună intrebare . O să aflii răspunsul după ce ne vedem . Hai la mine te rog !
Cu toate că sunt o fire curioasă îi închid telefonul brusc în nas. Oricât voiam să merg la ea acasă și să-i ascult problema , nu eram în stare . Mi-era extrem de rău .
Mergând pe drum amețeala m-a străpuns , simțeam cum bătăile inimii incep să se înmulțeasca mai rău decât datoriile mamei. Era ca un cutremur neîncetat , transpiram fără motiv . Îmi simțeam părul ud în cap , brațele ca niște legume și dintr-o dată am paralizat , ochii mi s-au inchis . Nu mai auzeam și nu mai simțeam nimic .
Era ca intr-un vis . Simțeam că plutesc deasupra mării și că nu mă voi întoarce niciodată. Era așa plăcut dar terifiant in același timp pentru că nu știam ce se petrece cu mine .
Am crezut că am murit pentru câteva secunde , nu puteam să mă trezesc , să aud și nici să deschid ochii.
După ceva timp în care deliram, am început să aud câteva voci in cap și nu știam dacă erau în capul meu sau era visul din care nu mai puteam să ies.
-Victor te rog trezește-te !!! Spuse mama atingându-mi perfuzia care era aproape pe terminate.
Aceasta stătea cu fratele meu si plangea .
Fratele meu Edmond este cu 6 ani mai mic decât mine și este nebun . Îl iubesc , dar nu-l suport când vine vorba de el suntem foarte îndepartați și mă străpung sute de sentimente ciudate când mă gândesc la relația noastră toxică . Întotdeauna am ascuns lucruri de el. Tot ce știa să facă era să zică tuturor mai ales părinților toate detaliile din viața mea oricât de mărunte ar fi fost , acesta fiind oarecum ca un ghimpe în fund.

Lacrimile se scurgeau de pe obrajii ei bine machiați și bine conturați .. se prelingeau.. cădeau. Plângea atât de tare încât m-am trezit din transa în care zăcusem și eram foarte speriat.
-Victor ești bine !?!?!
-Ce se intampla ? Unde sunt ? Ce am patit ?
-Esti..
Doctorul a intrat și a rugat-o pe mama și pe fratele meu să părăsească camera pentru că aveam nevoie de odihnă . Ce să mai dormi după pălăvrageli și durere.
Clipesc de câteva ori și încerc să mă ridic dar durerea capului era insuportabilă . Eram înfașurat cu un pansament de-a lungul capului. Nu era o durere interioară era ceva ce mă ustura foarte tare încât am început să țip :
-Aaaaaouch !!!!
-Se pare că anestezia nu-și mai face efectul , huh? A spus Trish cu ochii in lacrimi și cu un zâmbet enorm pe fața ei .
- Trishhhh !!! Cât mă bucur să te vad !
Vine spre mine și m-a luat strâns în brațe fără să mă ridic :
-Auuu , ușurel.
-Ops , scuze . Voiam doar să știi cât mă bucur să te văd ! Doctorul spunea că exista șanse să ai un fel de amnezie temporară sau ceva de genul.
-Sper să nu , ar fi fost foarte nasol . Cum ai intrat aici ? Nici pe mama n-a mai lăsat-o să stea !
-Nu contează , important e că sunt aici și că ești bine .
-Ți se pare ca sunt bine ?
-Da , cel puțin nu mai zaci ca intr-o comă fară sfârșit.
-Mda , ce voiai sa mi zici ?
Dintr-o data privirea i s-a încruntat:
-Voiam sa-ți zic ceva ? Nu-mi mai amintesc.
-Stai puțin . Ce zi e azi ?
-20 iunie . Ai căzut acum o săptamână și ai stat aici de atunci.
- Serios ? Nici măcar nu m-am prezentat la finalul anului scolar ,pe bune trebuie să-mi povestești ce mai e nou .
-Când o să ieși de aici , o să-ți povestesc tot amănunt cu amănunt , dar nu ești ok și nu vreau să-ți înrăutățesc situația așa că ..
-Trish deja mi-o înrăutățești făcându-mă curios !!
-Știu , dar..
-Dar ce?

For himUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum