Dragoste infinită ♡

Capitolul 27

N: Voiam sa va spun ca actele voastre de divorț sunt gata. Puteți sa veniți chiar și mâine după ele.
M: Poftim? Ce acte? Nu e posibil!
N: Îmi pare rău, dumneavoastră nu ar trebui sa fiți Maria Rosse?
M: Uita de acesta hârtie! Și de acest divorț!

*Mira pov*

Nu se poate! Parintii mei nu ar face asta. Ei Se iubesc. Și o sa se iubească mereu. Chiar dacă ar fi așa de ce sa nu îmi spună.
Atunci au intrat pe ușa. Am fugit la ei, plangând și strigandu-le:

M: Cum sa îmi faceți asta? Cum? Nu v-ați gândit nici o secunda la mine? Sunteți cei mai îngrozitor părinți!
Ma: Mira, scumpo calmează te! Nu am put...
M: sa mă calmez? Cum sa mă calmez când aflu ca părinții mei se despart de la un necunoscut?
T: Vino pe canapea, sa îti povestim totul.
M: Ce mai e de povestit? Deja ați stricta totul nu mai am nevoie!
Ma: Mira unde pleci?
M: Sa nu cumva sa mă căutați!

*Mira pov*

Am plecat de acolo, fiindcă nu puteam sa îi văd despărțiți, nu îmi imaginez de ce, dar o sa aflu tot adevărul, dar acum  vreau sa plec din casa asta!

M: Alo, Zayn?
Z: Mira? De ce plângi?
M: Părinții mei divorțează.
Z: Ți au spus?
M: Poftim? Tu știai?
Z: Ar trebui sa îi asculți mai întâi.
M: De ce nu mi ai spus?
Z: ei trebuiau sa faca asta.
M: Am plecat de acasă.
Z: ce? Vino la mine!.
M: dar părinții tai?
Z: doar vino.
M: Bine.

Am ajuns acasă la Zayn.

Z: Ești bine?
M: Cum sa nu îmi spui asta?
Z: Ți am spus. Părinții tai trebuiau sa Îți spună asta.
M: Dar tu ești iubitul meu! Și puteai sa îmi spui!
Z: Mira au făcut asta din cauza ta!
M: Oh, acum e vina mea?
Z: stai,îmi pare rău. Nu am vrut sa sune așa!
M: Mă bucur foarte mult ca părinții mei au divorțat din cauza mea!
Z: nu e așa. Cat timp ai fost răpită, au decis ca fără tine nu au rost sa fie împreună.
M: Acum spui ca e vina mea ca am fost răpită? Tu crezi ca eu am vrut ca toate acestea sa se întâmple?
Z: Asculta, nu am vrut sa fie așa. Hai sa ne calmam.
M: Mai bine plec.
Z: Stai, ce?
M: Puteai sa spui de la început ca nu mă vrei!
Z: Dar mira asteapta-mă!

* Mira pov*

An fugit de la Zayn, nu pot sa cred ca el mă acuza pe mine. Parcă eu as fi vrut sa fiu rapita! Îmi vreau viața înapoi! Îmi vreau prietenii vechi, îmi vreau părinții, îmi vreau vechea casa înapoi, vreau viața mea înapoi!
Vreau sa dau timpul înapoi! Și sa nu alegem în seara aceea acel restaurant.
Nu știu unde o sa mă duc, dar vreau sa rămân singura. Cred ca o sa rămân la vechia mea casa hotelul, unde stăteam toti. Mă duc acolo, dar fără nici un ban.

M: Bună Rayan!
R: Hei! Dar tu nu..?
M: nu, nu sunt moarta.
  -Ai putea sa mă lași pana dimineață   aici?
R: sigur, rămâne camera veche?
M: Da.

Am urcat scările. Toate amintirile îmi  treceau prin minte, când am fugit pe ușa din spate, când fugeam de Zayn pentru a nu mă prinde la prinselea. Când am coborât pe aceste scari la petrecerea mea de 16 ani. Prea multe amintiri, care nu o sa le mai avem niciodată. Nu înțeleg ce se întâmplă cu mine, dar știu ca nu mai sunt la fel. Am trait experiențe pe care nimeni nu le a trait. Înainte de răpire îmi dădeam pentru orice sufletul. Vroiam ca totul sa fie așa perfect, dar acum nu mai îmi pasa de nimic. Uneori îl simt pe Zayn alta persoana. Iar Kaila nu mai mă înțelege ca și în trecut. Dar Kevin a rămas acelasi. De la început m a ajutat și nu m a lăsat.

LA LICEU.

K: Zayn ai văzut o pe Mira?
Z: Ultima oară a venit la mine aseară...
K: La tine aseară?
Z: A aflat de părinții ei.
K: ce? Și ai lăsat o sa plece?
Ke: Haideti mai, doar nu credeti ca..
M: Sunt aici. Nu, nu am incertat sa ma omor!
Ke: Ce bine ca ești aici.
Z: Putem vorbi?
M: Sigur. Afară?
Z: Da. Știi ca îmi pare foarte rău pentru aseară...
M: Sa lasam asta.. Și eu am reacționat foarte urat.
Z: Nu ai greșit cu nimic.
B: Ba da.
Z: mergem la cantina?
M: sigur!

Am ajuns la cantina și stăteam cu toții la masa. În timp ce mancam am observat o pe Kaila ca își întoarcere capul în spate.
M: Kaila ești bine?
K: nu am nimic.
M: ești sigura? Te văd ca te tot uiți în spate.
K: nu e nimic. 
M: Vino cu mine pana la baie.
K: Ok.
M: Spune, îl cunoști pe acel baiat?
K:Nu.
M: Atunci de ce te tot uiți?
K: Mira habar nu am, doar ca ma simt...