Crush

1.1

— Știi, nu este prea târziu ca să mergem la un film. Sunt sigură de faptul că am ajunge la timp, mi-a zis Gia venind în spatele meu.

— Am promis că mergem la meci, nu? De ce ne-am încălca cuvântul? am întrebat-o pe Gia oprindu-mă și privind-o în ochi.

— Kim, hai mai bine la film. Măcar acolo nu ajungi cu inima frântă, a mormăit Gia.

— Vreau să merg la meciul acela, ok?

— Fie.

Duke, dacă aș fi ascultat-o pe Gia atunci, acum nu aș mai fi aici zicându-ți povestea aceasta nenorocită în care tu doar mi-ai frânt inima. Nu ar fi existat nicio poveste pe care eu ar fi trebuit să-ți spun.

Dar știi ceva? Nu o să mai zic: "Dacă aș fi ascultat-o atunci, lucrurile ar fi fost mai bine", "Dacă n-aș fi făcut asta lucrurile ar fi fost mai bine". Nu o să mai zic asta. Pentru că, Duke, am avut nevoie de tine în viața mea. Dacă nu ai fi fost tu, nu aș fi cine sunt acum. M-ai învățat că realitatea nu este întotdeauna roz. Da, ai fost o iubire eșuată, dar asta nu contează. Pentru că erai doar crush-ul meu, eram o proastă să cred că ai putea fi iubirea vieții mele.

Mulțumesc, Duke. Mulțumesc că mi-ai arătat faptul că în viața reală crush-ul rămâne doar crush.