Crush

2.0

 Știi, Duke, toate au un început și un sfârșit. Diferența dintre ele nu este faptul că una începe o poveste iar cealaltă o închide. Ci, faptul că putem controla când să înceapă ceva, dar nu putem hotărî când să se sfârșească. Nu ai știut? M-aș fi mirat dacă știai.

 Eu nu am putut controla când să ți se sfârșească atenția ta concentrată asupra mea. Pur și simplu s-a întâmplat și eram mai mult decât disperată ca să-l primesc înapoi.

Doamne, eram atât de patetică...

Chiar dacă eram răcită, din cauză că am plecat pe jos în -13 grade spre școală, doar ca să te evit. Nu mă puteam oprii din a mă gândi la tine și la ce faci, cât timp eu stăteam în pat având febră.

Mi-am luat telefonul de pe noptieră și din instinct m-am dus pe profilul tău. Am văzut că ai încărcat o poză nouă.

Erai tu cu o fată.

Tu și o fată.

Nu era nicio descriere.

Cu mâna tremurândă m-am uitat la comentarii, însă n-am văzut nimic care să-mi indice ce fel de relație există între voi doi. Mi-am închis ochii blocăndu-mi telefonul lăsându-l încet pe lângă mine.

Simțeam cum mă durea pieptul și nu puteam să respir.

Probabil erați doar prieteni sau veri. Nu am de ce să-mi fac griji.

Mi-am deschis ochii și am tras aer adânc în piept. Sunteți doar prieteni.