Crush

2.1

Mă îndreptam spre cabinetul de informatică, atunci când ți-am auzit vocea. Nu, nu mă strigai pe mine, ci vorbeai cu fata cu care ai făcut poza. Nu m-am putut abține să nu mă uit la voi. Era frumoasă, foarte frumoasă. Nici dacă mi-aș fi vândut un rinichi nu aș fi putut arăta la fel de bine ca ea. Din când în când îți mușcai buza de jos, iar după râdeai privindu-i buzele.

Inima mi s-a strâns în piept și chiar dacă îmi făcea rău faptul că te vedeam cu o altă fată, nu mă puteam convinge să mă mișc din loc. Eram înghețată. Corpul, mintea, privirea, inima...

Pentru o secundă privirile ni s-au intersectat, ai făcut un gest cu capul, care cred că era un fel de salut. Ți-am zâmbit înapoi, cam strâmb cei drept, însă am avut energia necesară ca să-ți zâmbesc înapoi.

— Kim! Îmi dai te rog tema de la informatică? a zis Gia apărând de nicăieri lângă mine.

— Dar, nu am avut temă, am spus confuză la care Gia nervoasă a oftat.

— Prostuțo, desigur că am avut. Hai să-l cerem de la cineva din clasă.

Iar cu asta, m-a apucat cu forța de braț și m-a tras în clasă. Când am ajuns în clasă mi-a dat drumul, la care eu am icnit îndurerată și am început să-mi mângâi brațul.

— Tu ești proastă? m-a întrebat Gia nervoasă șoptind.

— Ce? De ce? am întrebat neînțelegându-i reacția.

— Ai stat acolo privindu-i ca o toantă, așteptând... nu știu ce naiba așteptai, însă arătai ca o obsedată.

M-am oprit analizându-i vorbele, dându-mi seama de cât de mare dreptate avea.

Te cunoșteam doar de trei săptămâni și totuși ai reușit să mă zăpăcești și să mă transformi în fetele pe care le disprețuiam mereu.

Fetele acelea cărora le curgeau zăbalele când trecea crush-ul lor pe lângă ele. Cele pe care le vedeai mereu holbându-se la un băiat, care era mereu în brațele altei fete și aveau aceea expresie de "vreau să mor". Devenise-m una din ele și nici măcar nu realizase-m asta.

Cel mai trist este, că am fost părtașă la transformarea mea. Nu a fost doar vina ta, Duke.