Crush

2.5.

Te vedeam îndreptându-te direct spre mine, cu zâmbetul tău carismatic. Ți-ai trecut o mână prin părul tău brunet care era răvășit, ca întotdeauna.

— Hei, Kim. Ce mai faci? m-ai întrebat rezemându-te de peretele de lângă mine.

— O aștept pe Laura, să termine de vorbit cu proful de mate.

— Văd că îi ia cam mult, ai spus uitându-te spre colega mea de bancă.

— Încearcă să-l convingă să-i mărească nota.

— Sper că știe, Lara, că nu-i va reușii, ai zis cu un zâmbet amuzat.

— Laura, l-am corectat la care te-ai uitat spre mine cu o sprânceană ridicată. O cheamă Laura, nu Lara.

Ai zâmbit sarcastic și ai privit-o pe colega mea de bancă din nou.

— Puțin îmi pasă de ea. Eu am venit să vorbesc cu tine.

Inima mi s-a oprit în piept pentru o secundă și fără să vreau am zâmbit.

— Despre ce vrei să vorbești cu mine? te-am întrebat simțind cum inima mi-o ia la goană.

Te-ai îndepărtat de lângă perete și te-ai postat în fața mea, fiind periculos de aproape de mine.

— Vreau să te invit la majoratul meu, ai spus scoțând din buzunar o invitație.

L-am luat, simțind cum obrajii îmi iau foc.

— Atunci, ne vedem acolo, am zis cu vocea mică uitându-mă în ochii tăi.

— Majoratul este peste două săptămâni, totuși sper că o să ne mai întâlnim până atunci, ai zis iar eu oficial, în clipa aceea am simțit că mor de fericire.