Crush

0.6

— Și cu cine ar trebuii să ținem? am întrebat-o pe Gia în timp ce ne așezam în tribune.

— Păi teoretic ar trebuii să ținem cu școala noastră. Practic v-om ține cu băieții arătoși, a zis făcându-mi cu ochiul luând un pumn din floricelele din pungă.

Am râs, iar atunci am simțit cum mă înnec cu propria-mi salivă.

Ai intrat alergând în sală alături de coechipierii tăi, iar atunci o întrebare îmi fusese răspunsă fără ca măcar să vorbim. Eram în aceeași școală. Iar tu arătai mai bine ca oricând.

Până atunci nu te-am văzut atât de fericit în viața mea. Iar pentru o fracțiune de secundă, știu sigură că în mulțimea de oameni m-ai observat pe mine, și ai făcut contact vizual cu mine. Iar eu am fost m-ai fericită ca oricând.

Poate mi-ai fi zâmbit atunci. Poate ai fi venit acolo. Însă meciul începea iar unul din prietenii tăi tocmai ce te îmbrâncise din spate. Râzând ai mers mai departe și pot să jur că te-ai uitat înapoi la mine.

Iar atunci, chiar am crezut că ar fi posibil ca ceva să se înfiripe între noi, proasta de mine...