Nici până-n ziua de azi nu înțeleg, de ce ai devenit atât de rece față de mine, doar așa, din senin. Nu-ți făcuse-m nimic, pentru care tu ar fi trebuit să devii atât de distant față de mine. Dar nu te judec pentru asta, doar era alegerea ta dacă voiai să vorbești cu mine sau nu. Eu ceea din prezent ți-ar fi dat pace și ar fi așteptat răbdătoare ca tu să vii și să inițiezi o conversație. Dar eu ceea din trecut voia să te aibă în preajmă. Oh, proasta de mine.
— Neața, Duke! am zis privindu-te zâmbind din suflet.
Ți-ai ridicat privirea din telefon și m-ai privit cu atâtă indiferență, încât sinceră în clipa aceea inima mi se rupse în două. Dar nu voiam ca tu să vezi asta, nu voiam ca tu să știi cât de mult mă făceai să sufăr.
— Hei, ai zis iar după ți-ai îndreptat privirea înapoi în telefon.
— Ce faci? te-am întrebat la care tu ai pufăit iritat.
— Sunt ocupat, nu vezi? m-ai întrebat privindu-mă-n ochi.
— Hei, ești supărat pe mine, sau..
M-ai privit pentru câteva clipe iar eu așteptam cu sufletul la gură răspunsul tău, dar atunci a început să sune telefonul tău. Așa că ai răspuns la apel și ai plecat vorbind cu persoana respectivă, iar eu mușcându-mi buza de jos am rămas în loc uitându-mă după tine. Avea rost să aștept să termini conversația sau nu? Într-un final am hotărât că era mai bine, dacă nu. Așa că în frigul acela crunt am pornit pe jos spre școală, doar ca să evit din a mai fi umilită din nou.
Sinceră, uneori mă gândesc că m-ai făcut să mă îndrăgostesc de tine, doar ca să-mi frângi inima.
CITEȘTI
Crush
Short StoryȘtii, Duke, nu pentru tine fac asta. Ci pentru mine. Eu am nevoie ca tu să știi povestea asta. Povestea iubirii mele. Povestea despre eul meu care te iubea indiferent de consecințe. Povestea în care te-am iubit mult și degeaba. Povestea în...
