Crush

2.3.

Ne grăbeam cu Gia spre laboratorul de informatică, ca să avem timp să copiăm tema de la Ian.

Pe scări mi-am scăpat cartea și caietul, acestea rostogolindu-se în jos. Am pufnit exasperată și i-am zis Giei că aveam să vin și eu imediat.

Am coborât scările și m-am aplecat ca să îmi adun lucrurile, chiar atunci când am vrut să mă ridic, cineva s-a aplecat peste mine, astfel ne-am ciocnit capetele.

Mi-am dus mâinile la locul lovit, astfel am scăpat cărțile din nou.

— O zi proastă, hm?

Mi-am întors capul dând nas-în-nas cu tine, la propriu. Cu obrajii în flăcări am făcut un pas în spate ca să fiu mai departe de tine. Și de buzele tale pline și ademenitoare.

— Ceva de genul, am zis zâmbind strâmb.

Te-ai aplecat adunându-mi lucrurile, iar după mi le-ai întins, zâmbindu-mi dulce.

Le-am luat și am îndrăznit să mă uit în ochii tăi albaștri, care pentru prima dată nu-mi transmiteau niciun sentiment. Erau goi. Dar chiar și așa erau incredibil de frumoși.

— Mai ești supărat pe mine? te-am întrebat sfioasă mutându-mi privirea pe cartea de psihologie.

De ce mai exact îl căram cu mine? Aveam informatică. Și dacă mă gândeam mai bine, nici nu aveam psihologie în ziua aceea.

— De ce ar trebui să fiu supărat pe tine? m-ai întrebat înapoi cu o notă de sarcasm în voce.

— Nu știu, în ultima vremea te-ai comportat ciudat. Credeam că ești supărat pe mine, am spus realizând cât de proastă eram.

Nu erai supărat pe mine. Nu îți păsa îndeajuns de mine ca să te superi.

— Nu, nu sunt supărat pe tine.

— Kim, vii odată? a țipat Gia din cadrul ușii.

Am privit-o și am aprobat dând din cap. Mi-am întors privirea spre tine și ți-am murmurat un 'Mai vorbim' cu o voce frântă și am intrat în clasă.

După ce am intrat și am închis ușa după mine, m-am sprijinit de ea simțindu-mi inima bătându-mi nebunește.

— Sunt așa o proastă, am murmurat trecându-mi mâna prin păr.

— Știu, a zis Gia la care eu mi-am dat ochii peste cap și m-am așezat la locul meu.