Crush

1.3

Stăteam în fața laptopului vorbind cu Valerie, verișoara mea. Chiar dacă nu te văzuse-m de aproape trei zile, nu mă puteam oprii din a mă gândii la tine.

În clipa aceea, facebook-ul, mi-a semnalizat faptul că am o notificare nouă. 

 Valerie tocmai ce îmi relata supărată faptul că câinele ei a fost lovit de o mașină, dar eu nu mă puteam oprii din zâmbit.

 Pentru că, mi-ai trimis cerere de prietenie. Deci și tu te-ai gândit la mine. Ai luat efortul de a mă căuta și de a-mi trimite cerere.

 Sinceră, îmi venea să dansez, dar din respect pentru Valerie am stat locului și mi-am reprimat zâmbetul.

 Am apăsat pe accept și nerăbdătoare m-am dus pe profilul tău. 

  Nu aș fi crezut în veci faptul, că cineva, putea arăta atât de ilegal de bine pe o poză. Fără să vreau privirea mi-a căzut pe comentariile de sub el și nu m-ai eram fericită. Deloc.

 Cele mai multe comentarii erau de la fete și 95% din ele îmi miroseau a flirt. 

 Eram a naibii de geloasă, chiar dacă tu practic habar n-ai avut de existența mea până acum. 

 Duke: Hei, ce faci?

Iar toată starea de gelozie a plecat la fel de repede cum a venit. Pentru că, acum vorbeai cu mine, te uitai la pozele mele, îmi dădeai like mie. Nu lor.

Pentru că, da, Duke. Am avut o poveste de iubire eșuată, însă știu că am fost singura care ți-a captat cu adevărat atenția, vreodată din toată mulțimea de fete.

Chiar dacă, pentru puțin timp, însă îți captase-m atenția. Iar acest lucru pentru mine este o victorie din toată șarada aceasta.