Saved from destruction [1D and 5SOS F.F. ]

Capitolul 9

Ploua. Stau si ma uit pe fereastra cum ploua de cateva ore. Totul este acoperit de o pacla stralucitoare de apa. Cerul ploua, norii descarcandu-se. Parca totul plange, ca mine as spune.

Liam a reusit sa bage pe toti in sperieti cu presupunerea lui neadevarate. Singurele persoane care mai cred in mine, care defapt sunt o singura persoana, este Eleanor. E tare draguta. Simt ca ma poate intelege, ca ma poate ajuta. Toti ceilalti sunt speriati cand intru in vreo camera. Poate Perrie, cateodata, este mai linistita. Cateodata. L-am auzit pe Louis zicand ca nu ar fi trebuit sa cedeze la rugamintile lui Ell de a ma lua. Si sa stiti, asta doare foarte tare. Nici nu stiti cat de tare.

Am hotarat sa cobor sa imi iau ceva de mancare. Ies din camera fara niciun zgomot, si plec pe scari in jos, cu directia bucatarie. Pana acolo, trebuie sa trec pe langa living. Ca deobicei, Liam incerca sa o convinga si pe Ell ca sunt nebuna. M-am pus langa tocul usii, si am ascultat.

-Ell, te rog! E nebuna! Trebuie sa fi vazut asta!

-Nu e nebuna Liam, da?!

-Ell, nu a vorbit sau scos un sunet de cand a venit aici! Ma mir cum nu are vreo victima pana acum.

-Adica vrei sa spui ca e o criminala?! Nu te inteleg Liam! De cand a plecat Dani nu te mai inteleg!

-Nu o baga pe ea in discutie! Vreau sa iti spun ca ar fi bine sa o duceti inapoi la orfelinat. Cred ca ar fi mai bine pentru toti!

A urmat o pauza lunga, in care nimeni nu a spus nimic.

-Uite Ell, stiu ca e greu, dar sunt de acord cu Liam, adauga si Louis. E pentru binele nostru.

-Nu va inteleg! Nu inteleg ce aveti cu ea.

-Ell, te rog intelege. Toti vrem sa plece. Tu esti singura care mai tine la ea. Te rugam.

-Mai vorbim.

-Ell, eu o sa ii spun sa isi faca bagajele. Cred ca maine sau poimaine o duc.

-Vad ca nu mai am ce face.........mbine. Vorbeste cu ea.

Atunci nu am mai rezistat si am rabufnit.

****Harry P.O.V.****

Stateam in camera mea linistit. Gandul imi era plecat la Eve. E asa frumoasa. E delicata, e superba. As vrea sa o si aud. Pot sa jur ca are un glas cristalin si frumos, exact ca ea.

De cand a venit aici, doar la ea ma gandesc. Sunt tare fericit ca am reusit sa o salvez atunci de paparatzii. Nu merita sa fie hartuita de ei. Imi pare rau de ea, deoarece Liam a avut o putere de convingere uimitoare asupra tuturor. M-a cam speriat si pe mine ce presupune el, dar nu sunt sigur ca e adevarat.

Am ales sa cobor si sa mananc un sandwich. Pe drum spre bucatarie, din sufragerie aud un glas cristalin spunand:

-Liam, tu crezi ca e usor? Tu crezi ca ma simt bine ca toata lumea sa ma creada nebuna? Sa ii fie frica de mine? Crezi ca nu am avut motive sa nu vorbesc? Iti raspund eu! Am avut! Ce rost avea sa vorbesc? Cand  incercam sa comunic cu colegii, acestia ma respingeau. Cum am venit acolo, m-au aruncat in pod. Acolo nu vorbeai cu nimeni. Daca vorbeai te puneau sa taci.  Nimeni nu se interesa de cum esti. Sa nu crezi ca m-a intrebat cineva cum ma simt sau cum sunt! Toata lumea m-a dat la o parte. Nu avea rost sa mai vorbesc! Daca strigai ca esti batut sau chinuit te credeau si mai nebun. Spuneau ca esti un mincinos. Nu credeti ca am inercat sa spun la diferite adoptii ca ne trateaza mizerabil?  Am facut-o. Si cu ce m-am ales? Cu mai multa bataie. Am incercat sa fug. M-au prins si cateva luni am avut catuse. Am dormit cu ele! Vi se pare normal?! Va spun eu. Nu e normal! Dar ce mai conteaza?! Sunt o vrajitore! Nu cumva vreti sa ma ardeti si pe rug? Sau cine stie ce pedeapsa mai era in evul mediu. Dar stii ce? Duceti-ma inapoi. Nici nu imi mai pasa! Incepusem sa cred ca sunteti ok. S-a terminat totul! Toti sunteti la fel de mizerabili. Aveam un gram de incredere in tine Eleanor. L-am pierdut si pe acela.

A urmat o pauza lunga. Asta a fost Eveline? Nu pot sa cred.

Cand sa treaca pe langa mine, am prins-o de mana si am intors-o spre mine.

-Tu cumva ai vorbit? o intreb uimit.

-Nu. Logic ca nu. Acum doar va citesc gandurile si va transmit telepatic ce gandesc.

A raspuns sarcastic, dar am vazut ca mai avea putin si dadea in plans. Mi se rupea inima sa o vad asa.

Singurul lucru la care m-am gandit a fost sa o iau un brate. Aceasta a acceptat bucuroasa gestul, facandu-ma sa zambesc tamp.

-O sa fie bine, ii soptesc la ureche.

-Sper, imi raspunse si ea.

****Nota Autoarei****

Am venit cu un capitol mai repede decat as fi crezut. M-a lovit inspiratia vazand cum a fost afara aseara. Momentul mult asteptat a venit: Eveline a vorbit! Daca tot e asa, haideti sa dam party!

Sunt intr-o dispozitie buna chiar daca ma sint ca o mumie mergatoare de la raceala. Aah, sa nu uitam ca zici sa sunt legata cu catuse de cutia cu servetele. Daca ma indepartez putin, fug inapoin la ea ca imi vine sa stranut. Super!! Yepiii!!! Aleluia!!!!

Sper ca v-a placut capitolul. Astept pareri. Chiar astept. Va roooog!

Puup si astept voturile si comentariile voastre frumoase.

Au revoire mes amis!