Saved from destruction [1D and 5SOS F.F. ]

Capitolul 11

****Harry P.O.V.****

Perrie a adoptat-o?! Asta inseamna ca o sa stea in continuare la noi.

Un zambet tamp mi se intiparise pe chip. Din fericire nimeni nu il vedea, toti fiind prea ocupati cu Eveline. O sa stea aici! Doamne, ce bine!

Imi muscam buza de jos de fericire, pentru a opri un tipat, sau mai multe.

-Ce faci aici?! intreba Eve.

Mi-am intors capul imediat spre ea. Statea pe canapea, langa mine.

-De cand stai acolo? cred ca e prima data cand mi-e frica de un raspuns.

-Pai, de zece minute Perrie se cearta cu ceilati, deci da, de zece minute.

Oh! Am dat-o-n bara!

-Ia zi! De ce zambesti ca un prost? ma intreba. Intrebarea de care imi era cel mai frica a fost pusa.

-Pai,...ah..., ahmmm, a....

-Am inteles totul.

-Da?

-Da! Am inteles ahmm si ahmmm. Ca doar asta ai zis.

-Nu stiu de ce zambeam, bine?! ii spun enervat.

-Nu te enerva Zoro, nu am facut nimic! spune in timp ce se ridica de pe canapea.

Am privit-o cum pleaca spre bucatarie. Cand sa ma ridic sa merg dupa ea, o voce ma opreste.

-Tu ce crezi Harry? ma intreaba Liam.

Oh, la naiba! Iarasi am facut-o!

-Ahh, ai putea sa mai repeti intrebarea?

-Esti incredibil! De un sfert de ora ne certam si tu nici nu stii despre ce am vorbit! Te-am intrebat: Tu ce parere ai cu statul lui Eveline aici?

-Pai, sunt de acord. Mi se pare o fata draguta, care nu ar putea face cine stie ce.

Liam pufni nervos.

-Vezi Liam?! O sa stea aici, chiar daca tu nu vrei asta! ii spuse Elle.

O da! Asta e de bine!

****Eveline P.O.V.****

Am mers in bucatarie. Acolo am dat de Niall.

-Ce faci aici? ma intreaba uimit.

-Pai, m-a adoptat la loc Pezz.

-Aah! Ok. Vrei sa mananci ceva? Pot sa fac niste clatite.

-Suna bine! Accept!

Asa ca am stat cu Niall si am mancat niste super clatite cu ciocolata. Erau chiar bune!

Dupa mini masa de seara, am plecat la mine in camera. Bine ne-am recunoscut dormitor!

****Harry P.O.V.****

Mai pe seara am facut o seara de vocuri video a baietilor, iar fetele au facut ce au vrut.

Jucam tenis si pierdeam mereu. Nu aveam gandul la joc.

-Harry, te simti rau? ma intreba Louis.

-Nu. De ce?

-Pai ai pierdut de 10 ori la tenis, iar acum nici nu ai vazut ca am inceput acest meci. Unde iti e capul?

-Pai, pe umeri?!

-Hai spune de cine esti indragostit! ma indemna Zayn.

-Dar de ce trebuie sa fiu indragostit de cineva? Poate doar nu am chef de asta acum! ma rastesc la ei.

-Gata Zoro, ca nu am facut nimica! imi spuse Louis.

Asta mi-a adus aminte de Eve. Frumoasa Eve. Doamne, fetita aia e superba! Cu ochii aceia verzi, cu buzele acelea carnoase, cu fata frumos conturata....

-Harry, acum zau, de cine te-ai indragostit. Iti sclipesc ochii, imi spuse Niall.

-Pai, cred ca m-am cam indragostit de Eveline.... rostesc in soapta.

Dar nu a fost destul de incet. Baietii au auzit, iar acum se uitau ciudat la mine.

****Nota Autoarei****

Scuzati intarzierea uriasa. Ar cam trebui sa va obisnuiti de acum incolo. O SA POSTEZ MAI RAR DE O SAPTAMANA, CEL MAI PROBABIL! Am de invatat muuuult de tot si nu am timp. Mai sunt si intr-o mica pauza de idei!

Sper ca v-a placut acest capitol, desi nu stiu ce ar putea sa va placa. Astept pareri, critici, orice, doar sa fie! Sper sa imbunatatesc povestea aceasta.

Au revoire mes amis!