Saved from destruction [1D and 5SOS F.F. ]

Capitolul 12

****Eve P.O.V.****

Ascultam de dimineata Cher Lloyd. Dansam si cantam de cateva minute bune, si nu oboseam deloc.

De o saptamana ma inteleg de minune cu toata lumea. Dar am observat un lucru ciudat: cand suntem toti intr-o singura incapere, baietii arunca priviri ciudate catre mine si Harry.  Ce paranoia o mai fi la ei in cap, nici nu vreau sa stiu.

In timp ce cantam, usa se deschise, pe ea intrand un cap cret. Vorbeam de lup, si lupul la usa.

-Ce faci? ma intreba.

-Pai, ce pot sa fac?!

In ultima vreme ma inteleg bine cu Hazz. Pot spune ca e cel mai bun prieten al meu.

-Pai, pot sa observ ca te distrezi. Ce asculti?

-Cher Lloyd. E minunata!

-Dar noi ce avem?! intreba asa zis suparat.

-De  voi m-am saturat cat va vad prin casa!

Paru ofensat de spusele mele, asa ca veni in graba la mine, ma lua in brate, si ma arunca pe pat. Ce a urmat de acolo, va puteti da si singuri seama! Un mare Razboi al Rasului. La naiba cu ele de degete lungi!

Radeam de rupeam. Incepusem sa strig dupa ajutor. Lacrimile curgeau siroaie pe fata mea, burta ma durea de atata ras, dar el nu se oprea. De ce Doamne  ai facut baietii mai puternici?!

Intr-un moment de slabiciune a lui Harry, am reusit sa intind o mana si sa iau perna ce trona la capul patului. Asa ca frumoasele bucle ale lui Hazz au ajuns sa fie strivite de perna de un alb imaculat.

-Nu ai facut asta! spune dur cu o nota de joaca in glas.

-Ooh, ba da!

Atunci, in loc sa ma gadile si mai tare, asa cum ma asteptam, m-a ridicat in brate si a inceput sa ma invarta.

M-a pus pe umarul lui, si a inceput sa se plimbe prin camera.

-Opreste-te! strigam la el, dar nici o schimbare.

Am inceput sa dau din picioare si din maini, dar nici o schimbare. Era prea puternic pentru mine.

M-am speriat cand am vazut ca pleaca din camera mea, si tin sa precizez ca era cu mine in spate. A coborat repede scarile, a trecut pe langa usa deschisa de la bucatarie, si in sfarsit m-a lasat in curte.

-Ce ai de gand cretule?

Un zambet ghidus ii apare pe fata. Oooh, nuuu, asta nu-i a buna.

Presupunerile mele s-au adeverit cand am observat ca ridica furtunul de apa. Am facut ochii mari si am luat-o la fuga. Si de acolo s-a pornit un joc de-a "Soarecele si Pisica"....

~~~~

Asa am tinut-o vreo jumatate de ora. Dupa am plecat sa ne uscam. Uimitor, am reusit sa il daram pe cret fix intr-o balta.

Dar cum am ajuns in camera, mi-am dat seama ca in ultima vreme a fost prea bine. Stiti cum se spune, ca e linistea dinaintea furtunii. Oare si eu sa am 'norocul' acesta?

****Nota Autoarei****

Scuzati de aceasta uriasa intarziere. Totul a fost suprapus cu tezele, testele si inca o pana de idei. Ma scuzati de intarziere.

Va astept comentariile si voturile. Vreau sa stiu ce credeti ca se va intampla, ca totusi e capitolul 13. E un numar cu ghinion, nu?

Au revoire mes amis!