Saved from destruction [1D and 5SOS F.F. ]

Capitolul 10

Bagajele mele sunt facute si asteapta la usa. Nimeni nu s-a razgandit, asa ca o sa plec inapoi la orfelinat. Ell a incercat sa ii convinga, dar aproape toti au spus ca e mai bine sa plec. Doare al naibii de tare, dar asta e. Si Harry care a incercat sa ma consoleze ieri, dupa discutia aprinsa cu Liam, pana si el a vrut sa plec! Nu avea un ton prea convingator, dar tot a fost de acord.

-Hai Eveline! ma striga Louis.

Pa noua casa, pazea ca vin orfelinat!

~~~

Drumul a fost linistit. Ell si-a tot cerut scuze ca nu a reusit sa ii convinga. Oricum, nu mai are niciun rost.

Am intrat pe usile mari ale orfelinatului. Aceleasi usi din lemn crapat.

-Buna ziua! spuse doamna Ally, de dupa biroul ei.

-Buna ziua! spuse si Louis.

-Este vreo problema, domnule?

-Cam da. Am avea niste probleme cu un copil adoptat de aici.

-S-a stricat? Are vreo defectiune?

Cee?! Asta a sunat de parca suntem un bibelou, o masinarie care e livrata.

-Asta e strigator la cer?! Cum sa intrebi asa ceva?! urlu indignata.

-Domnis- Eveline?! Uite-te bine la mine: asa trebuie sa intrebam, si asa vom intreba. Inteles?!

Nu i-am raspuns. Daca ea crede ca e normal, asa sa creada.

Dupa ce Louis a semnat toate actele, am fost condusa de "bunul" James inapoi in vechea mea camera. Am preferat sa il ignor tot drumul spre camera.

Cum am ajuns, mi-am dat drumul in pat. Se pare ca mai am de indurat inca un an.....

'Cioc-cioc!'

-Da! spun.

Cine o mai fi si acum?!

-Draga mea Eveline, se pare ca ai voce.

-Treci la subiect!

-A venit cineva sa te adopte.

Iarasi?! Ohh nu din nou!

****Louis P.O.V.****

Cum am intrat pe usa am strigat:

-Am scapat de ea baieti!

-Ha, ce bine! imi raspunse Liam

-Auzi, unde e Perrie? il intreb pe Zayn, dupa ce observ ca lipseste.

-A spus ca are o surpriza pentru noi, dar trebuie sa o ia. A plecat dar a spus ca vine repede, imi raspunse acesta.

Ce surpriza o fi oare?

****Eveline P.O.V.****

Am coborat din nou cu James si bagajele mele. Daca o sa mai fac asta de cateva ori cred ca innebunesc!

Cand sa spun ca nu se mai termina scarile o data, am ajuns la directie."Acum e acum!" imi spun in gand.

Am ridicat privirea spre biroul mare si curat al doamnei Polly, si am dat de un par blond. O blonda, chiar asa?! Cand s-a intors a fost cel mai uimitor: era Perrie.

-Ce cauti aici?! o intreb.

-Am venit sa adopt un copil pe nume Eveline.

-Asta sunt eu daca nu stiai.

-Ba stiu prea bine. De asta am venit. Hai cu mine sa le fac baietilor o surpriza. De abia astept sa le vad fetele!

Un zambet mi-a inflorit pe fata.

-Si mie! ii raspund lui Pezz.

O sa fie interesant!

~~~

Drumul a fost unul linistit. I-am mai povestit lui Peza despre mine, si ea mie despre ea.

Nu am facut prea multe si am ajuns repede acasa.

-Baieti si fete! striga Perrie.

-Da? au raspuns in cor.

-Aliniati pe canapea, cu ochii inchisi. Nici sa nu va prind ca trisati! ii ameninta Pezz.

-Bine mami!

Cum s-au linistit, blonda mi-a facut semn sa vin spre ea. Asa am si facut.

-Puteti sa deschideti ochii.

Toti au facut-o imediat. Uimirea de pe fata lor era nemarginita.

-Ce..e caut...ta ea a..a..aici?! spuse uimit Liam.

-Am adoptat-o, veni raspunsul fulgerator al lui Pezz.

****Nota Autoarei****

Hei lume lume! Incep prin a spune PASTE FERICIT TUTUROR! Ok. Am bifat asta. Sper sa va placa capitolul. Astept comentarii. Acum chiar le astept. Vreau sa va aud ce credeti despre poveste.

Au revoire mes amis!