Dramione:Lumea uitării

Capitolul 6(the love's road)

Ziua Magiei este pe cale să înceapă ,iar Draco cu Hermione s-au întâlnit la ora stabilită,curioși de ce vor găsi în Hogsmade.
La intrare tot ce i-a întâmpinat era multa aglomerație și zeci de chestii distractive ca în parcurile de distracții ale încuiaților doar că ...magice.
-Woow,unele par identice cu cele ale încuiaților doar că ,uite,vezi roller coasterul ăla?Uite-te în sus,zboară pe o pantă invizibilă care se colorează la atingerea roller coasterului care pare că zboară...e printre nori ,cu el vreau să începem!
-Bine,așa facem,după mergem la mașinuțele de acolo care cad într-un tunel unde se face o întrecere,în tunel se găsesc obiecte ,ființe stranii.
-Normal,hai să luăm bilet.
S-au urcat în mașinăria magică ,și-au pus siguranța și nici nu au mai putut zice ceva căci roller coasterul a urcat în doar 20 de secunde la 1km înălțime,apoi,s-a oprit sus și mergea șerpuit pe șinele care se colorau la atingerea sa.Era frumos sus,se vedea tot,și spectacolul făcut de mașinărie între nori era de apreciat,dar nu pentru mult timp căci a coborât la fel de rapid ,atunci Draco simțea că va muri ,simțea cum sufletul a ieșit din el și se uita de sus la tot ce se întâmpla,a strâns-o în brațe pe Hermione care părea să fluture mâinile în aer când el se ascundea de viteza simțită.
-Doar atât?!a spus Hermione supărată la sfârșitul turului.
-Atâttt??Bine că s-a terminat!
-Unui Malfoy i-a fost frică??
-Nu,Granger,doar că nu prea mi-au plăcut întorsăturile de situație,când brusc te ducea cu viteză.
-Ai jucat Quidditch!Cum să-ți fie frică de viteză!?
-Păi nu de viteză mi-e frică,plus,nu mi-e frică de nimic,doar că nu-mi plac întorsăturile roller coasterului ăsta ,la Quidditch eu controlam tot,nu altcineva.
-Am înțeles,sunt oricum mai curajoasă ca tine!
-Ba nu ești!Hai să te văd în mașinuțele despre care am vorbit.
-Se numesc mașinuțele teroarei,nu mi-e frică.
-Hai!
Fiecare și-a ales o mașinuță cu o formă specifică,Hermione avea un elf,iar Draco un dementor.Șapte mașinuțe stăteau pe locurile lor ,pe o plăcuță care brusc a dispărut și au căzut în tunel.Fiecare mașinuță avea tunelul său pe care trebuia să-l termine apoi ajung la linia de sosire care este comună tuturor mașinuțelor.
În tunelul lui Draco nu e nimic în afară de păienjeni,unii mai mari alți mai mici ,au început să-l fugărească ,a călcat pedala mașinuței,a trecut de ei,apoi a aterizat într-un loc vâscos ,mergea greu,și deodată apar dementori,cum e posibil să facă așa ceva într-un simplu joc,să ia dementori...poate avea legătura cu mașina pe care și-a ales-o.Știa că nu e capabil să producă un patronus,dar și-a luat bagheta și s-a gândit la ziua în care el și Hermione erau înconjurați de conflirici ...și strigă ,,Expecto Patronum".Un șarpe este patronusul său care învinge toată armata de dementori.După ce a traversat de camera vâscoasă ,următoarea cameră era o cascadă din care el tocmai a căzut cu mașinuța...în timp ce cădea a văzut butoanele mașinuței pe care nici nu le băgase în seamă până acum,a apăsat pe unul cu un desen cu un avion,atunci mașinuța a prins aripile unui avion ,Draco ajungând în ultima cameră care era cu obstacole.
În schimb în tunelul lui Hermione era cu totul altceva,în prima cameră erau flori,un peisaj de vis ,a mers admirând înprejurimea când florile au prins picioare și orice mușcau distrugeau ,a fugit cu mașinuța și a ajuns într-un loc ciudat cu copaci care cresc invers,totul pe dos ,ea conducea pe cer ,apoi vede niște elfi care cad din pământul de deasupra ei ,aruncau cu foc ,i-au ars un cauciuc ,a făcut o vrajă de protecție a mașinii și a scăpat de acolo .Brusc,totul era negru ,liniștit,BUM!Fantome menite să înspăimânte au apărut,inima micii  vrăjitoare s-a umplut de frică,era obișnuită cu fantome dar astea erau altfel,a făcut vrăji,și a ajuns în ultima cameră cu multe obstacole și l-a putut zări pe Draco la linia de sosire alături de alți 2 copii,ea luase locul 4.

-Și cum a fost?
-Ăștia sunt nebuni,erau dementori la mine în tunel!Puteam să mor acolo.
-Nu puteai,se aude o voce groasă,eu sunt cel care a adus jucăria asta aici,nu mureai ,doar te speriai de moarte,dacă nu puteai să faci patronusul ,dementorii te sărutau și intrai instantaneu în altă cameră,daca nu puteai trece de o cameră erai învins de ea și intrai în alta și așa mai departe doar că până la sosire aveai mai multe camere de parcurs,citiți decrierea jucăriei mele,măcar.
Au rămas muți și au plecat
-Îi mai și zice ,,jucărie",a fost înspaimântător,la.mine erau elfi,fantome,âh.Hai în ceva mai vesel.
-Daa.Dar a fost tare ,am putut face patronusul.
-Ceee??Și la ce te-ai gândit ?
Sângele i-a urcat în obraji..
-La...conflirici.
Inima lui Hermione era acum plină de emoție ,se zbătea mai tare ca niciodată...
-Hai acolo,Granger.
S-au dat în aproape toate ,,jucăriile" ,se făcuse ora 6 și ei nu se plictisiseră,s-au întalnit și cu Harry și Ron,au râs de ei în mașinuțele teroarei ,apoi s-au despărțit de ei rămânând iar singuri ,tachinându-se și privindu-se pe ascuns.

Deodată atenția lui Draco s-a ațintit asupra unei ,,jucării" numite ,,The love's road" .Un vrăjitor tânăr i-a spus blondului cu ochii cenușii care se uita într-acolo:
-Hai!Drumul îndrăgostiților e presărat cu locații greu de uitat,magice,menite să atragă iubirea...scopul este să puteți rezista tentației de a nu pica în plasa iubirii,să nu vă...sărutați.
Perfect.Avea un pretext pentru a lua-o pe Hermione în ,,The love's road".
Peste câteva secunde vocea lui dulce îi șoptește fetei cu obrajii roșii:
-Ce zici,Granger? Ai curaj?Sau ți-e frică de eșec...
-Niciodată,vom câștiga și vom lua premiul.
Cu toate că nu era niciunul.Era doar planul lui ,doar e Draco Malfoy.

Tot drumul este un pod care trece prin diferite locuri prin care se pătrunde printr-un perete invizibil ce pare continuitatea locației din care ești,deci nu știi care este următoarea ispită.

Intrarea este plină cu flori,în împrejur sunt mii de flori cu un parfum ciudat care le vrăjise mințile.Parfumul îi făcea să facă pe parcursul drumului ce simt fără abateri.
Acum cei doi copii sunt într-un loc plin doar de stele ,în stânga,în dreapta,dedesubtul podului,doar stele,ca în spațiu.Stelele aveau o melodie care imediat i-a făcut să se arunce unul în brațele celuilalt pe ritmul inimii lor și al melodiei.Au dansat printre stele.Ce poetic,dar adevărat.Dupa câteva minute de dans ,locul era unul mult mai ....simpli,natural,dar perfect.
Cei doi se plimbau deasupra unei lagune cristaline în care se reflecta misterul nopții , mici nuferi înmiresmau atmosfera,lumina lunii se focaliza pe fețele celor doi ,putând să li se observe cu ușurință roșeața din obraji.Deodată apar broscuțe ,greieri,păsări de toate felurile coordonate de un rac care începe să cânte deasupra unui nufăr ,celelalte vietăți urmându-i ritmul...(de ascultat melodia de la începutul capitolului).Pești de diferite culori se rotesc și împrăștie cu apa din laguna limpede catre cei doi.Draco auzea doar acel vers din melodie,acel vers ,,Sha la la la la ,oh my,oh my,look like the boy's so shy...".El timid?
A luat-o de mână și a întors-o către el ,au uitat de lumea care îi înconjura.Erau doar ei,nu mai auzeau nici melodia racului nebun, nu mai vedeau culorile ....Erau doar ei și era perfect.Iar acea sensaziție ciudată ...Se apropie din ce în ce mai mult când buzele lor se întâlnesc pentru prima dată.Se contopesc într-un sărut care le arde interiorul ,dându-le dependență,au intrat în sfârșit în acel tărâm la a cărui intrare erau foarte aproape acum câteva zile.Tărâmul se preschimba în toate culorile posibile,le dădea lumea peste cap și era pe deplin controlat de sărut.S-au desprins ușor de acel tărâm,lent,mână lui rămânând încă pe fața ei fină arzândă.Aveau încă ochii închiși.I-au deschis ,s-au privit,și-au zâmbit.Erau înapoi printre noi.