Dramione:Lumea uitării

Capitolul 19(în Lumea uitării)

Deschide ochii.O ceață groasă invadase peisajul neclar din împrejur.Se uita în sus,în dreapta,în stânga,în jos tot ce vede e ceața asta nesfârșită,legile fizicii nu exista aici unde pare ca drumul să fie invizibil prin această ceață.În mâna ei dreaptă își ținea strâns bagheta.Era întreagă și intrase în dimensiunea fantomă și anume în Lumea Uitării.Așa arată secreta lume,unde ...sunt amintirile sau unde le poate găsi??Ce soartă ,nu?Draco tocmai a sărutat-o ,iar ea trebuia să fie captivă aici,oricum a făcut-o ca să nu își facă vraja ,ca să nu devină cenușă,a fost un fel de act de caritate....sau poate...e clar că între ei este ceva indiferent dacă el ține minte ce au trăit sau nu.
Cu gândul la el și la părinții ei a continuat să înainteze.Niște cuvinte care pluteau în ceață se zăreau.Erau niște indicatoare.Scria ,,Atenție la gaură".Ce gaură?Nu era nimic ...a făcut pași din ce în ce mai mici,cu atenție și frică pentru acea ,,gaură" ...BUM!O ceață vârtej a cuprins-o ,căzând în gol cu o senzație oribilă în ea care nu se mai termina,viteza imensă cu care cădea îi provoca atât rău...simțea că sufletul ei va ieși ,că va muri când s-a trezit din acel sentiment întinsă în același spațiu din care plecase doar că ceața era din ce ce în ce mai rară.

Un aer alb lăptos plin de mister și frică îi inundă plămânii.Imaginea este mai clară acum ,se află într-un loc ca negură minții ei,vagă,o ceață permanentă,ilogică și plină de nedumeriri,așa este aici...Deodată vede niște umbre,departe...mult prea departe,aleargă atât de repede încât începuse să alerge încetinit,încerca să fugă înainte,dar alerga în reluare cu spatele....Ce formă de magie neagră e asta?Atunci a făcut inversul și a prins o viteză care i-a ridicat sângele din vene.Umbre,multe umbre,care se plimbau pe acolo...Unele râdeau,altele plângeau,aveau sentimente.S-a dus la una dintre ele...Când a atins umbra aceasta s-a prefăcut în forma ei de om,dar ștearsă,era probabil un încuiat a cărui amintire cu vrăjile lui Harry este aici.
-Bună!Sunt Hermione Granger,cine ești?
Tăcere.
-Nu vrei să vorbești?
Tăcere.
-De ce toți încuiații sunt atât de...încuiați?!
-Taci!
-De ce?
-Sunteți niște egoiști!
-Noi?Vrăjitorii?De unde știi că sunt vrăjitoare?
-După numele tău pe care îl tot plânge băiatul acela frumos cu ochi cenușii care mă face să vă urasc și mai mult!
-Ce...??!!!Draco...Malfoy?Ai vorbit cu el?Este pe aproape?
-Cred,oricum nu are pe unde să se ducă,totul e la fel aici!
-De ce suntem egoiști?
-Păstrați magia doar în lumea voastră când ați putea să o folosiți pentru binele ,,încuiaților" cum ne numiți voi!
-Dacă am alege să dezvăluim această abilitate a noastră ,s-ar porni o revoluți,lumea ar urî puterile noastre,ar fi invidioasă,și vor folosi asta împotriva noastră,majoritatea;ar fi fost război,plus că este mai bine ca lumile noastre să fie separate,așa este de când s-a creat universul,acum,trebuie să urâm îngerii pentru că nu ni se arată?Ei bine,îngerii sunt și vrăjitori și încuiați,dar doar aceia aleși,cu suflet pur,curat și unic care vegheaza în secret din lumea lor asupra noastra,a tuturor celor din celelalte lumi.
-Nu am gândit așa...oricum aici e doar o parte din mine,partea care urăște că lipsește de lângă jumătatea ei...Oricum nu mai știu ce eram înainte,sunt o chestie care vă urăște,știe bârfele celorlalte umbre și întamplarea cu o mașina zburătoare.
-Deci așa se manifesta ,,memoria" pierdută a încuiaților...Nu-și amintesc de nimic altceva...își spuse Hermione abia auzindu-se.
-Mai am o întrebare,umbră frumoasă,de ce ai luat alta formă când te-am atins?
-Asta facem noi aici.Unii suferă,unii sunt retrași,unii pur și simplu vor sa stea singuri și astfel își iau forma de umbră,când vor să se arate iau forma lor din lumea lor de naștere.Eu doar stau,fără rost,încercând să găsesc răspuns la multe întrebări.Oricum simt când partea mea din cealaltă lume e fericită sau tristă,este o conexiune foarte puternică între noi,dar,cred că doar eu o pot simți.Odată o umbră țipa atât de tare de parcă toți demonii îi șfâșiau sufletul,a fost oribil să văd asta,după aceea s-a luminat și a spus:Mor!Dar mă reîntâlnesc cu mine!
-Moartea reală a jumătății din lumea natală duce la unificarea celor două părți ale voastre din aceste lumi ...
-Cred,după ce a rostit asta a dispărut,abia aștept să mi se întâmple și mie,sper să nu faca celălalt eu lucruri rele pe acolo.
-Mulțumesc mult!Când te-ai văzut ultima oară cu Draco..?
-Cred că demult...nu știu.
Multe umbre erau în fața ei a făcut contact cu toate,nici urmă de el...La un moment dat o mână-ceață a unei umbre trece prin ea.Se întoarce ,ochii cenușii pierduți,goi,buzele pline,dar goale,părul strălucitor ,dar ireal...EL era....
-Draco!
Cuvintele îi izbucniseră din plămâni ca o ultimă suflare,lacrimile îi invadaseră ochii naivi ai unei copile î drăgostite.
-Hermione?!Cum de ești așa clară?
I-a spus despre carte și modul în care a ajuns aici.
-Știu că ți-e greu,îmi pare rău pentru ce am facut,Draco!Te iubesc!
-Hermione, și eu!Dar...jumătatea sufletului meu care simte asta pentru tine este aici...în lumea asta pierdută!
-Draco,trebuie să te scot de aici ,neapărat,dar nu știu cum...
-Nu poți,cât aș vrea să te sărut acum,Granger,nu știi cât de mult ard pe interior dorindu-mi să te îmbrățișez...
-E doar vina mea,mă urăsc,tu de ce nu o faci?
-Nu pot.Pleacă,nu mai vreau să ard,întoarce-te în Hogsmade,mi-ai îndeplinit oricum ultima dorință de a te revede înainte să mor când doar atunci mă voi reîntâlni cu mine.Probabil atunci mă voi urî eu pe mine când voi afla cum m-am purtat cu tine când încercai să-mi readuci memoria legată de tine...
A fugit plângând spre nicăieri,a căzut.S-a ridicat dezmierdată de o adiere dulce,familiară a unei umbre care și-a luat forma neclară.La văzul umbrei a rămas șocată.
-Ce caut eu aici?