Dramione:Lumea uitării

Capitolul 21

-Cum ajungem la Jack Dreymon,ăsta?
-Ron,ți-am zis că mi-a dat datele de contact,vom ...fura niște mături,cu toate că mă îngrozește ideea...
-Uau...tu chiar îl iubești pe Malfoy de faci toate astea,nu?
-Fac asta și pentru profesorul Dreymon care m-a ajutat,iar cu răspunsul la întrebare:da,normal!
  Ron încercase să treacă peste,bineînțeles,a avut inima frântă zile întregi,a plâns,nu chiar așa mult,dar a realizat că poate trăi și fără să o sărute pe Hermione,era confuz,încurcase prietenia cu iubirea,sau el chiar o iubise ,nici acum nu știa,dar tot ce știa era că nu-l mai durea faptul că Hermione îl vede doar ca pe un prieten foarte bun,însă pe Malfoy tot nu-l suporta.
-Hermione,cum facem să lipsim de la școală?
-Harry,ne învoim,până la urmă am salvat Hogwarts,mințim,spunem că mama lui Ron e bolnavă si gata,ne vor lăsa.Acum,făceți-vă un mic bagaj căci vom rămâne o seară la domnul Dreymon ca să întocmim un plan pentru Alice Collins.
-Mi-era dor de asta...
-De ce,Ron?
-De noi în formula asta,gata de un alt pericol.
  Un râs care le gâdila sufletul cuprinsese camera de zi de la Griffindor,gustul bucuriei le lipsise,avuseseră parte de certuri,neînțelegeri și multă confuzie,dar acum știau:iubirea și legătura dintre cei trei nu putea fi ruptă,prietenia învinge orice și cea adevărată este foarte rară,dar daca există,nu se va pierde niciodată indiferent de situație.După o îmbrățișare care marca reîntoarcerea lor,Hermione a întrerupt momentul.
-Acum,făceți-va bagajul,eu...voi încerca să-i explic lui Malfoy, trebuie să-l convingem și să-l luăm cu noi.În seara asta vorbim și cu McGongall pentru mâine dimineață,ne va ajuta ea cu transportul,nu mai furăm mături.
    Lumina înconjurase Hogwarts-ul venind cu o briză călduță asupra elevilor și se reflecta cel mai puternic printre firele blonde-argintii ale părului ciufulit al Slytherinului căutat.Draco suferise mult după plecarea lui Hermione în acea lume ceva în el se rupsese,simțise cum sufletul îi era ros de o durere grea,o sărutase,îi plăcuse,simțise un gol în stomac fierbinte care urcase apoi înspre plămânii care îi ardeau,respirația sa diluându-se ,iar apoi câutând cu disperare aer,în momentul acela mai era ceva în el greu de explicat,o amintire vagă cu ei doi într-un loc atât de frumos...Începuse să o creadă,dar era prea târziu,se gândise non-stop la ea,întrebase de ea prin tot liceul și aflase tot ce a făcut ,cât curaj are și cât demult se iubeau ei,dându-și seama ce prieteni avea el...daca puteau fi numiți astfel.O voce suavă care îi lipsise îi striga numele,era ea...A alergat către ea de parcă totul din jur ardea,reacția lui a uimit-o pe Hermione care i-a sărit imediat în brațe.
    Parul ei mirosea la fel de bine,micul viperin o strângea în brațe cât să-i ajungă o viață,nici nu știa de ce face asta,dar simțea că trebuie,îi luase fața perfectă în mâinile sale flămânde de atingerea ei,îi mângâia obrajii  înroșiți și cu glas binecuvântat i-a șoptit pătrunzându-i privirea cu a lui:
,,Ești bine!!!!"
     Inima lui Hermione bătea atât de tare încât cu siguranță dacă Draco nu o mai stransese o dată în brațe ar fi ieșit din ea.Nu știa cum de are reacția asta...oare o iubea...chiar dacă nu-și amintea de ea?
-Draco!Am..soluția...
-Hermione,te cred,iartă-mă,te cred,simt că e bine să te cred și de câte ori sunt cu tine simt o fâșie arzinte care-mi invadează inima și atunci văd ceva vag în amintirea mea,lucruri pe care nu mi le amintesc că le-am trăit,dar apari acolo și gust din fericirea falsă a acelei amintiri ciudate și vagi care pleacă imediat...
-Dracoo...suspinele o curpinseseră,nu-și găsea cuvintele.Am soluția.
-La ce?
-Îți vei umple golurile memoriei tale dacă vei accepta să vii cu mine în acea lume.
   După ce i-a povestit ce i s-a întâmplat în acea lume,fără să conștientizeze a confirmat că va veni,pur și simplu avea nevoie să clarifice toate acele senzații ciudate și fără sens care îl invadau în anumite momente când era cu Granger,voia să înțeleagă de ce se simte gol pe interior.
-Când plecăm?
-Mâine dimineață...Nu știi cât îți mulțumesc pentru că ai încredere în mine chiar dacă nu-ți amintești de mine...
   Făcându-i cu ochiul s-a retras în mulțimea de slytherini.Entuziasmată ca niciodată,Hermione a trecut pe holuri când o voce i-a atras atenția,era McGongall.Ca să audă mai bine s-a lipit lângă cel mai apropiat perete,atentă la discuție.
-Nu știu cum a făcut rost de carte,m-a mințit atâta timp,asta punea la cale,alertează mâine Sf Mungo în legătură cu Granger,Potter și Weasely,nu-i pot lăsa să facă așa ceva,pun în pericoli vieți,se pun și pe ei și mai m-au și mințit în legătură cu cartea care acum este pierdută definitiv!!!!Hagrid,am încredere în tine,să nu mă trădezi și tu!
   A fugit imediat intrând peste Harry și Ron,frica de eșec o cuprinsese.
-Plecăm acum!!!