Dramione:Lumea uitării

Capitolul 11

Când tocmai voia să atingă coperta verde ,prăfuită a cărții cineva a bătut la ușă.
-Bună seara,domnule J.D,căci nu vă place să vi se spună pe nume!
Vocea noii directoare se auzea ascuțit în toată încăperea.
-V-am spus că vreau să uit de ce am făcut în trecut ,numele îmi amintește,mă simt mai bine cu inițialele.Dacă nu vă supărați...ce vă aduce acum aici?
-Asta vă voi spune în biroul meu,nimic important,e doar o ședință cu toți profesorii.Mi-am zis să vin să vă spun personal,vă aștept în 5 minute.
-Bineînțeles!
A băgat cartea înapoi în dulap și a plecat la ședință încuind ușa.A așteptat încă 5 minute ca nu cumva să se întoarcă după ceva,a luat cartea,a șoptit ,,Alohomora" și a plecat repede spre camera ei.O discuție i-a atras atenția.A întors capul și l-a văzut pe Draco venind cu Goyle și Crabble,îi auzise vocea care-i mângâia urechile de fiecare dată,a rămas ca să asculte.
-Deci fata asta e nebună,auziți la ea,că eram îndrăgostiți!M-am interesat cine e Miss Hermione Granger,un sânge-mâl,atât.Ce iluzii își face fata asta cu mine,crede că dacă spune scuza cu vraja,gata,o voi crede și îi voi sări în brațe??
-Normal că nu ,tu ești Draco Malfoy, e o nebună,nu e adevărat,nu ați fost împreună,așa că stai liniștit!
-Doar termină chestia asta cu Granger,nu te mai interesa,fata asta e obsedată de tine și inventează chestii ca să fii cu ea,e inteligentă într-adevăr,și-a folosit calitatea asta pentru inventarea minciunii ăsteia!
La auzirea minciunilor spuse de Crabble și Goyle nervii au pus stăpânire pe ea.Strângea din dinți atât de tare încât simțea că nu-i mai are ,venele i se încleștaseră pe frunte,iar fața prindea o culoare fierbinte.Cum puteau să-l mintă,ce răi sunt!!Draco nu prea mai vorbea cu cei doi mincinoși încă de la începutul anului,stătea cu gândul la ea și stătea cu ea,asta i-a făcut geloși și acum era șansa lor de a o scoate definitv pe Hermione din peisaj și de a-l împiedica pe Draco să fie cine este cu adevărat căci doar ,,fata nebună" putea să-i dea curajul să fie el însuși.

Și-a scos pelerina ,s-a dus la cei doi care reușiseră să scoată talentul la box al creței ,,inocente".
-Cum îndrăzniți să mințiți??Chiar nu aveți conștință??
Îi luase pe amândoi de gulerul de la cămăși pregătindu-se să-i pocnească.
-Draco,e nebună,vezi??
Capetele lor s-au atins prea tare ,au căzut ,Draco a vrut s-o ia pe Hermione de lângă ei ,dar a fost prea târziu căci fata deja le dăduse câte un pumn
Au fugit rupând pământul lăsând în urmă râsul lui Draco.

-De ce râzi?
-Pentru că știi să bați!Ești singura fată care știe să lovească așa bine,lovești mai bine și ca unii băieți.
-Odată ți-am dat și ție un pumn.
-Iar cu asta.....,uite,te înțeleg,mă placi de ceva timp,dar nu mai fi așa obsedată!
A primit și el un pumn.L-a trântit pe jos,mirat,confuz simțind ceva ciudat,în mintea lui era imaginea lui din al treilea an,era o fată acolo care îi dăduse un pumn exact ca ăsta în loc să-i facă o vrajă cu bagheta ei,era chiar Hermione Granger de a cărei existența știe doar de o zi,a fost un dejavu ciudat,intens,oare fata avea dreptate?
-Nu sunt obsedată de tine,bine?
Se întoarce la carte și pelerină vrând să plece când a fost oprită de vocea lui :
-Stai!!E ciudat,îmi amintesc,îmi amintesc că m-ai mai pocnit o dată!
-Ce??Serios??Draco,doamnee,mă crezi acum?
-Nu.
-Idiotule,ieri ai zis ca nu m-ai văzut în viața ta,acum îți amintești de mine,știi și tu despre vraja ,,obliviate",nu mă aștept ca acum să-mi sari în brațe,vreau doar să încerci să mă crezi.
-Bine,încerc pentru simplul fapt că ce s-a întâmplat mai devreme a fost extrem de intens și ciudat,ca o amintire,ceva real...mă îndoiesc că aș fi ieșit cu o sânge-mâl ca tine.
-Asta zice Draco cel fricos ,știi foarte bine că tu nu ești așa,noi doi o știm...bine....o știam,tu nu ești rău și superficial ,e doar o mască,nu-ți pasă de sânge,familiei tale îi pasă,ție,nu!
După câteva momente de liniște,el spune:
-Ce ții în mână?Am auzit că avem un proiect de 50 de pagini la materia poțiuni,mi-au zis cei pocniți de tine,ne-a ales ieri,l-au auzit ei spunând că cei mai buni elevi din clasa lui vor face un referat despre o poțiune veche  și mâine urmează să ne anunțe.
-Altă minciună,lucrăm la proiect de mai bine de o săptămână,mâine la oră o să te convingi că ei mint când vei  vedea ca J.D nu o să spună nimic!Ar trebui să îți dai seama că e o minciună mai ales că au zis că suntem cei mai buni din clasă,eu,da,tu...
-Cum îndrăznești,sânge-mâlule?
Mintea lui a fost fulgerată de o amintire vagă,el,ea,cuvintele astea,nu știa dacă își imagina sau era real, nu era atât de intensă ca cealaltă.

-Te voi lăsa în pace dacă îmi spui ce e cartea aia,nu am mai auzit de ea,și să știi că am auzit de foarte multe cărți chiar dacă nu le-am citit pe toate!
-Da,domnișoara Granger, și eu aș vrea să știu ce caută această carte la dumneavoastră.
Ironia din glas îi era palpabilă.O prinsese.