Asta ar trebui sa fie scoala?!- YAOI [+18]

Capitolul 32

                                    Am stat toata noaptea sa facem planuri de batalie, urma sa trimitem pe cineva alaturi de cei vizati, iar noi, cativa sa fim ascunsi si sa-i urmarim, cel mai raue daca o sa-i urce in vr-o masina, desi, daca fac asta, am pregatit bicicletele, daca se intampla ceva, le implantam un cip de urmarire in haine sau creier.

                                   Dupa asta, l-am pus in aplicare, i-am chemat pe toti la mine acasa— nu cred ca a mai fost casa asa plina vr-odata— si le-am spus ce trebuie sa faca.

                                  Eram in jur de zece, unsprezece, poate doisprezece persoane la mine in casa, si tot nu am reusit sa terminam planul pana dimineata. Alaturi de fetele de pe lista neagra, au mai venit alte cateva, plus Yume, care a fost trimisa de Europe, cu promisiunea de a se intoarce cu parul lui Nidori sau al oricui din Blazon.

                                  Dimineata, ne-am bagat toti in Range Rover-ul argintiu al lui Sofy— condus de una din elevele de la Academia Sirenei, care deja are permis si cunoaste un politist. In locul copilotului statea Shiki— cel mai destept baiat din scoala, si locul trei pe tara, cu par nici prea lung, nici prea scurt, dar cu breton mai lung decat normalul, si aruncat in stanga, parul negru cu suvite usor rozalii, fata ovala, iar ochii asemanator asiatici, de culoare rosie facandu-l superb— iar in spate, eu, Lucifer, Yume si una dintre fete tineam in brate celelalte doua fete, Mizuki si Yui— o fetita mititica, cu parul roz pal si ochii amber, atat de adorabila, cu o fetisoara ce te face sa crezi ca n-ar rani nici o musca, cand, de fapt, e dracu-ntruchipat— care, la randul lor, tineau in brate restul copiilor vizati, adica Hoshi, care era perfect proportionata, cu sanii mari si fund bombat, cu parul lung, negru si ochii albastru al cerului.

                                 Eram toti gata de plecare, asta pana in mijlocul aleii, a aparut aceeasi persoana care n-a mai dat un semn de viata in ultimele zile, de parca nici nu i-ar pasade ce ar putea pati prietena lui. Parul albastru ii era ciufulit ca naiba, iar ochii rosii urlau dupa sange. Si-a trecut o mana prin par si s-a apropriat de noi. S-a sprijinit cu bratele de usa, pe partea lui Mizuki, incepand sa se uite intens la acesta, pana cand, a scuipat o guma, ca mai apoi sa mormaie:

                                             — Da-te mai in colo.

                                            — Sakuretto, acum nu e timpul, pleaca daca nu ai venit sa ne ajuti! vocea calma a lui Shiki ne-a facut pe toti sa ne indreptam spre el.

                                           — Hah?! Am spus eu ceva?! Am venit sa va ajut.

                                           — Atunci urca si tine-l pe Mizuki in brate!

                               Mizuki continua sa tremure la violator in brate, ochelarii ii cadeau putin cate putin pe nas in jos, in timp ce mici stropi de sudoare ii se formau pe frunte, probabil incerca sa nu se gandeasca la faptul ca mana cunoscutului agresor era pe soldul sau.

                                Strada era foarte aglomerata, deci am ajuns la destinatie cu treizeci de minute dupa ce am plecat de acasa. La intrarea in padure, Shiki le-a trimis mesaj, unde ii informa ca am— au— ajuns. La nici doua minute, a primit un raspuns. Mesajul era:

                              " Cam tarziu, dar merge, acum, cauta-mi inima din piept si adu-o s-o mananci."

                                            — Ce dracu poet se crede?! Sa mergem in inima padurii! a strigat, aruncand mana in aer pentru a-l urma.