Asta ar trebui sa fie scoala?!- YAOI [+18]

Capitolul 4

                             Capul mi se invartea si aveam impresia ca o va lua razna, de doua ore incercam sa ma concentrez pe tema la matematica, care nu parea ca da rezultate, am mai privit o data problema plina de reperele carteziene, vectorii, logaritmi cat si ecuatiile de gradul doi, totul intr-o problema, plus ca mai aveam doua ca aceasta. 

                             Simteam cum pulsul mi se accelereaza si cativa stropi de sudoare mi se preling pe piele. Dupa un oftat sonor m-am lasat pe spate, in momentul in care usa s-a deschis si Sofy a intrat cu o tava in mana si cu un zambet grijului pe fata:

                                — Se pare ca iar inveti pana tarziu, ti-am adus niste curry, spune lasand tava pe masa de langa televizor. 

                                — Multumesc Sofy, dar... nu prea imi este foame, am spus cu un zambet calm si dulce.

                                 — In caz ca ti se face, il ai chiar aici. spune parasind camera si trimitandu-mi un zambet de incurajare. 

                            Este mai mereu nebunatica si zvapaiata, dar este persoana care  isi face cele mai multe griji pentru cei apropriati, odata aproape a chemat salvarea la mine acasa pentru ca imi taiasem inceieturile cu un cutit in timp ce pregateam micul dejun, a spus ca nu ma va mai lasa in veci sa gates. 

                                 — Scuze, Sofy. am spus mai mult pentru mine, ca mai apoi sa ma indrept spre dulap, am dat cateva haine la o parte si am scos la iveala o cutiuta cat telefonul meu Sony, alba. 

                          M-am indreptat cu ea pana la masa unde lucram, m-am asezat pe scaun, am deschis cutia, lasand sa cada o lama alba la capete si cateva pastile aruncate ala-n-dala. Am luat lama si prima pastila care mi-a picat la indemana, incpand sa faramitez pastila, am facut-o pulbere, am atins-o usor, nefiind multumit de cum a iesit si incepand sa o pulberizez mai mult, pana am fost multumit de cum a iesit, am tras-o pe o hartie de langa caiet pentru ca mai apoi sa inhalez pulberea. 

                            Nu o mai facusem de ceva timp, de la ziua in care am dat examenul pentru acea nenorocita de scoala... mi-am promis mie ca nu o voi mai face, tehnica aceasta am folosit-o si la examenul de capacitate, la teze, testele importante cat si olimpiade si concursuri, constient ca imi voi distruge corpul, pentru a ramane cel mai bun din clasa sau scoala... pentru a duce mai departe visul parintilor, sa ajung cineva in viata, sa nu fiu tratat ca un gunoi si sa nu permit oamenilor sa ma calce in picioare. 

                            Fiind un lenes cu diploma, nu am vrut sa aleg calea sportului, asta insemnand alergare, efort, sala si restul, asa ca am ales calea tocelii, dar la mine nu se numeste toceala, drogul acesta ma ajuta sa memorez mai bine, nu ca eu nu ma pricep, pana in clasa a opta am fost cel mai bun fara ajutorul lui, dar frica de examen m-a schimbat, iar, de la o promisiune ca va fi singura data, s-a ajuns la a-l lua la fiecare obstacol pe care il intalnesc in cale. 

                                         ***

                             Urmatoarea zi m-am trezit cu un chef ciudat de viata:

                                   — Probabil starea de euforie nu s-a dus... mi-am spus si m-am pregatit de scoala. 

                              Mi-am dat cu multa apa rece pe fata, pentru a fi sigur ca pupilele dilatate vor fi mai greu de observat, dupa, mi-am mai admirat o data trasaturile fetei si parul roscat ce imi cadea peste frunte si acoperea un ochi.