Asta ar trebui sa fie scoala?!- YAOI [+18]

Prolog

           Ce am facut sa merit asta? 

           Am fost un copil cuminte, ascultam de parinți, nu ma bateam, invațam la ore, eram bun cu colegii... atunci... de ce? 

          Totul a inceput in acea zi când am obținut bursa, parinții erau in culmea fericirii, prientenii incercau sa ma pastreze in oraș" Sa avem dupa cine copia" imi spuneau mereu in gluma. 

          La instarea parinților, am plecat, hotarând sa stau la verișoara mea care locuiește in acel oraș. 

          Odata coborât din tren, am fost asaltat de imbrațișari și sarutari din partea Sofiei, verișoara mea, cu cinci ani mai mare, nici nu știu de ce ii zic verișoara. 

         -Aww, LEvișorul meu a ajuns! De când te așteptam, aga așteptam sa ajungi, am pregatit totul! 

       Ah, da, de asta... 

       - Și eu ma bucur sa te vad, Sofy. ii spun cu un zâmbet mic luandu-mi geamantanul pentru a ieși din gara și a ne indrepta spre stația de autobuz. 

        Când voiam sa ma urc, Sofia m-a tras de mâneca hanoracului... am uitat, sunt imbracat cu un hanorac alb, gluga pe cap, și o pereche de blugi negrii, plus converse negre... parca seman cu cineva... Sofia m-a tras de mâneca pâna la casa de bilete, de unde m-a obligat sa cumpar unul. 

         Dupa achiziționarea unui bilet, și dupa inca zece minute in care am așteptat autobuzul, ne-am putut urca fara probleme, acesta fiind aproape gol, fiind inca doi barbați, unul mare și masiv, iar celalat mic și pricajit, care purtau o discuție... iar cel de dinainte plin ochi, deci... pot spune ca am ceva noroc cu Sofia. 

        Imediat cum ne-am urcat, am compostat biletul și ne-am așezat. 

       Puteam foarte bine sa auzim discuția dintre ceilalți doi: 

       - Domnule, adica, aveți de toate, ce se intâmpla daca cumparați un bilet, era așa mare lucru? intreaba cel mic, iar cel mare nu zice nimic, dupa ce termina, vine spre mine și Sofia și ne cere biletele. Uite, pâna și copilul asta mic are bilet, cum te cheama baiete? ma intreaba, dar când sa scot un sunet, draga mea verișoara imi sare in cap, la propriu și raspund in locul meu: 

        - Domnule, el e mare și unicul, nu e posibil sa nu fi auzit de el, este Leviathan! Unul dintre prinții Iadului. 

       - Ia te uita, cu ce ocazie pe la noi, Majestate? spune controlorul, in gluma, si face o plecaciune, probabil tot in gluma. 

         - Eu... deschid gura sa spun ceva, dar avântul imi este furat de catre... 

         - A primit o bursa la Universitatea Zânelor! Cea mai buna școala din țara. spune Sofia, tot cocoțata pe capul meu. 

          - Ia te uita, și nume și copil frumos, bine crescut, și pe deasupra, și deștept! spune la loc controlorul. 

         In timp ce incercam sa-mi dau verișoara la o parte de pe capul meu, am simțit privirea taioasa a cuiva, mi-am indreptat ochii cât se subtil am putut la celalt persoanj și am observat modul in care  și-a oncruntat privirea, parea chiar de speriat, am inghițit in sec și am incercat sa-l ignor, sper ca asta sa fie singura data când il vad, adica... e un oraș mare, cu un numar mare de locuitori, care sunt șansele sa mai dau de el? 

        Deci, draci, aceasta este povestea surpriza, sper ca a meritat faptul ca nu  v-am spus nici macar numele doar ca sa nu stric surpriza, având in vedere ca e yaoi, cred ca va imaginați de ce e chestia cu școala, regret ca trebuie sa aștept inca o saptamâna sa ma apuc serios de carte, e una dintre preferatele mele, alaturi de D.L., Pact cu diavolul, Iuveste-ma, Poftiti pe la Ella, Cand tanti moartea are un creion in mana, Altfel de Fairy Tail, One-shot, Arma slabiciunii, Obliga-ma sa te iubesc... da, v-ați prins voi. 

       Ei, Ella iese, ne vedem luni cu Diabolik lovers, oyasumi.