Asta ar trebui sa fie scoala?!- YAOI [+18]

Capitolul 10

                                 Odata ajunsi acasa, Sofy si-a pus mainile in cap, incepand sa tipe si sa se intrebe ce le va spune unchiului si matusei, adica, parintilor mei.

                               Pana la urma, i-am spus lui Lucifer sa ia un pahar cu apa, si sa arunce apa in fata ei, ca, de, daca nu-i spuneam eu, nu se misca. 

                              Dupa ce am calmat-o pe Sofy, aceasta a chemat un doctor, care a venit in douazeci de minute, acesta era mic de statura, cu un par brunet, bogat, lung si prins la spate intr-o coada, si bretonul ce ii cadea pe langa ochii, era machiat cu mult negru si mov, iar pe gat avea niste urme, desenate tot cu negru si mov, hainele nu i se vedeau prea bine, deoarece o piesa vestimentara acoperea aproape tot, acea piesa fiind o haina pana la genunchi, tot neagra, si cu tinte, de asemenea, avea si o multime de accesorii rock, printre care si manusi din piele. 

                              In momentul in care am vazut" doctorul", mai ales atunci cand a pasit in casa, si s-a auzit tocul  bocancilor pe care ii purta, am folosit piciorul sanatos sa ma deplasez pana in spatele lui Lucifer. 

                                In timp ce Sofy vorbea cu asa zisul doctor, eu l-am tras pe rege de bluzon, iar in momentul in care s-a coborat la nivelul meu, l-am intrebat:

                                                        — Sigur asta e doctorul?

                                                         — Sigur, imi raspunde el, tot in soapta, l-am gasit in carte de telefon, langa numarul unui direrctor al unei agenti de pompe funebre.

                               Cand sa mai pot raspunde ceva, Sofy vine alaturi de doctor:

                                                          — Levi, el este doctorul Takanori. 

                                                          — Matsumoto, o corecteaza acesta, Matsumoto Takanori, avea o voce calda, melodioasa, placuta la auz. 

                                Mi-a spus sa ma asez pe canapea si sa ma fac comod cat imi inspecta piciorul. Dupa cateva palpari usoare si inspectari ale gleznei, a ajuns la o concluzie, ridicandu-se si spunandu-i Sofiei:

                                                         — Si-a luxat glezna, dati-i cu acest unguent, spune scoatand din buzunarul hainei o cutiuta albastra, se aseaza langa canapea si imi ia piciorul in mana, aplica putin unguent, dupa care scoate niste bangaje, tot dintr-un buzunar al hainei, infasoara glezna cu aceste bandaje, apoi puneti gheata, in cateva zile, va fi ca nou. spune ridicandu-se, nu am mai adus si gheata, pentru ca... ei bine, cred ca aveti si voi ceva gheata prin casa, nu? 

                                     Ma uitam cu ochii mari la omul... daca e om, din fata mea, Sofy nu a spus nimic despre glezna! Ba, ma sperie!

                                      Dupa ce draga verisoara a inchis usa in urma lui, s-a intos spre noi cu o fata speriata, s-a frecat la ochi si ne-a spus: 

                                                             — Ati vazut si voi asta, nu? N-am spus nimic de glezna la telefon, si totusi... el... 

                                       Simteam acelasi lucru ca si Sofy, dar... in acel moment m-am intrebat ce  reactie are o anumita persoana, m-am intors spre el, vazand ca... expresia fetei nu i s-a schimbat!