Convertită la islam!

unknown

Capitolul 3

- Haideţi , haideţi înăuntru! ne zicea o fată mică de statură, în engleză .

- Ah mashallah ! Samir, viteazul meu Samir, ce dor mi-a fost de tine şi ce frumos te-ai făcut ! strigă o voce de femeie bătrână, cochetă, îmbrăcată elegant cu un hijab negru cu fel şi fel de modele pe el; apoi îl îmbrăţişează şi îi spune ceva în persană. Ceva ce eu nu pot înţelege.

- Şi tu eşti prietena fiului meu presupun. îmi spune ea pe engleză şi îşi întinde mâna ca să facem cunoştinţă, apoi mă întreabă

cum mă cheamă.

- Mădălina. îi spun eu rar şi tare să mă înţeleagă.

- Un nume greu de pronunţat. răspunde ea , după ce încearcă să îmi pronunţe numele, însă în zadar.Apoi îmi zice că numele ei e Zahra.

- Aşezaţi-vă, ce vreţi să beţi ? Un ceai o cafea ??? ne întreabă doamne Zahra pe amândoi, eu răspunzând că vreau un ceai; Samir la fel.

După o cheamă pe acea fată ce ne-a întâmpinat, îi spune ceva pe persană şi numai de cât de aduce ceaiurile fierbinţi de fruncte de pădure cu lămâie în ele. Un gust minunat. Poate cel mai perfect ceai pe care l-am băut vreodată.

- Samir mi-a povestit de tine , însă nu îndeajuns de mult şi mi-aş dori să ştiu mai multe despre tine. adaugă doamna Zahra într-o engleză perfect pronunţată şi îmi zâmbeşte prietenos.

- Mama întotdeauna vrea să afle cât mai multe despre nurorile ei. E curioasa familiei. adaugă repede Samir , şi începem să râdem toţi.

- Azi vom lua cina împreună. Le-am invitat pe surorile tale şi pe mătuşa Hadis, unchiul Mohammad şi verisoarele tale. Poate vine si sora mea şi bunica. spune doamna Zahra mândră.

- Ar trebui să fie o cină doar între noi, nu toată familia !

- Sunt sigură că şi ceilalţi membri vor să o cunoască pe Madelinn..

- Mădălina. o corectez eu şi îmi zâmbeşte din nou.

- Apropo, cum e Ahmed ?? Sper că totul e în regulă cu studiile, inshallah.

- Ahmed e bine, şi-a făcut deja o grămadă de prieteni în bucureşti. Se simte ca acasă!

- Prieteni sau prietene ?? îl întreabă doamna Zahra pe Samir şi încep amândoi sa râdă şi să îl " bârfeasca" pe Ahmed , fratele mai mic al lui Samir care deasemenea e în bucureşti la facultate. Nu mult a durat şi sună cineva la uşă, doamna Zahra fugind repede să o deschidă. Noi ne ridicăm în picioare, iar Samir mă ia de mână.

Trei fete frumos îmbrăcate cu hijab colorat modern, una mai frumoasă ca cealaltă, intră în living.

- Salamalekum. spun toate 3 una după cealaltă şi îl îmbrăţişează pe Samir, apoi vin la mine, îmi întind mâna si se prezintă. Pe fata mai micuţă, care părea de 14 ani o cheamă Soraya, pe cealaltă cu hijab mov şi într-o rochie neagră lungă modernă cu mâneci, care părea de 20-21 de ani o cheamă Noor, iar pe mezină, care probabil nu avea mai mult de 8 ani, Mariam.

- Tu eşti din România, viitoarea soţie a lui Samir. Sper că îţi place în Iran şi mai sper că te vei obişnui repede cu tradiţile noastre. îmi spune Noor, verişoara mai mare a lui Samir, într-o engleză, nu prea corect pronunţată cu câteva greşeli gramaticale. Apoi se aşează la masă, unde eradeja pusă pe masă mâncarea.

- Hai mashallah ! Ce frumoasă eşti . strigă o femeie , care bănuiesc că era mătuşa lui Samir şi mama celor 3 fete.

- Mulţumesc..adaug eu timidă şi în acelaşi timp mândră.

- Eu sunt Hadis. Mătuşa lui Samir şi una dintre surorile mamei lui. Iar tu eşti , ăh...

- Mădălina. o completez eu, ea zâmbindu-mi.

- El e soţul meu Mohammad. Şi cred că deja le-ai cunoscut pe fetel mele.

Apoi ne-am aşezat toţi la masă, am povestit, am râs...A fost o seară plăcută. Au ajuns şi cele două surori ale lui, Samira de 17 ani şi Selma de 25 care era deja măritată şi însărcinată cu un băieţel. Sunt nişte oameni calzi, primitori, prieteneşti, înţelegători, cu care puteai discuta orice. Samir are o familie de nota 20, o familie unită, preţuită şi drăguţă. Exact familia care mi-o doream eu.