Convertită la islam!

22

Coborâm jos din gip şi ajungem într-o tabără plină cu soldaţi. Nu erau afgani, nici iranieni. Erau români ! Da! Vorbeau română , erau de-ai mei. Steagul româniei flutura în orice direcţie priveai. Soldaţii stăteau pe butoaie şi jucau cărţi, alţii făceau de mâncare sau îşi spalau hainele şi bocancii.

Mă îndrept către un băiat care stătea pe un scaun şi îşi încarca arma. Mă uit la el si zâmbesc.

- Ce ? întreabă el pe engleză.

- Ce faci? îl întreb eu, singurele cuvinte ce îmi treceau prin minte. Se uită mirat la mine şi râde .

- Eşti româncă?

- Da! îi răspund scurt. Se ridică în picioare si se apropriere de mine.

- Heeeei ! Aici e o.româncă ! strigă el în gura mare şi toţi soldaţii îşi indrepara ochii spre mine.

- Cum ai ajuns aici ? mă întreabă o femeie din spatele meu.

- E o poveste lungă . răspund şi mă întorc către ea, apoi încep să plâng .

- Hei, e ok...îmi spune ea şi mă ia în braţe.

- Haide înăuntru în cort. Mă ia de mâna. - Linişteşte-te. adaugă ea.

- Cum te cheamă?

- Mădălina ..

- Şi ce faci tu aici ? mă întreabă mirată şi încep să îi povestesc cum am fost luată de talibani si dusă în piaţă , cum am scăpat de acolo şi cum am ajuns într-un cămin , cum am fugit şi cum.am ajuns aici.

- Vă rog să mă ajutaţi să mă întorc acasă ! o.rog eu suspinand.

- Desigur, peste 3 zile ne întoarcem şi noi acasă. Te luăm cu noi. Nu îţi face griji. mă llinişteşte ea.

- E totul în regulă? întreabă un bărbat şi intră în cort.

- Da, da. Îţi povestesc eu mai târziu. Mai întâi o lăsăm pe Mădălina să se odihnească. spune femeia şi iasă din cort împreună cu bărbatul.

Îmi dau chadorul jos şi mă întind pe salteaua moale. Eram atât de obosită, picioarele mă dureau şi fără să mai fac ceva adorm .