Convertită la islam!

28

Intru în internat şi întreb dacă Ahmed e disponibil.

- Da, momentan e în camera lui !

Camera 201. mă informează doamna drăguţă de la tesghea.

Întru în lift şi apas pe butonul 7 , coridorul unde era camera lui Ahmed.

Eram nerăbdătore şi fericită, nu mai puteam aşteapta...

Ies din lift cu zâmbetul pe faţă şi bat la uşa lui Ahmed.

- Cine eşti? mă întreabă un bărbat bărbos, cu ochii negri şi leid Samir. Era schimbat, dar ştiam ca era el.

- Mădălina ! îi răspund eu..

- Ce? Nu se poate! Mădălina e moartă. strigă el şi nu-i vinea să creadă ca eu eram Mădălina.

- Ahmed ! Sunt eu Mădălina ! Şi sunt în viaţa.

- Cum ? Toţi te credeau moartă ! Am ţinut toţi doliu după tine ... cum se poate aşa ceva ? Cum.ai ajuns aici ? cum...

- Îţi explic totul ! adaug eu văzând ca el nu se mai opreşte să îmi pună întrebări .

- Şi de ce porţi ...spune el şi arată cu degetul spre capul meu .

- M-am convertit ! mă uit la el cu o faţă de nevinovată.

- Intră înăuntru şi povesteşte-mi cum ai ajuns în România ! spune el.şi mă invită înăuntru !

- Nu am venit aici în vizită ! Unde e Samir ? spun eu în timp ce el îmi deschide uşa larg să intru.

- Intră înăuntru te rog !

- Nu !! Vreau să ştiu unde e Samir ! adaug eu , de data această mai agresivă.

El se uită la mine şi nu zice nimic. Ochii lui negri şi mari , începeau să se umple cu lacrimi, iar pielea lui întunecată se făcu roşie.

- Ahmed !!! Unde e Samir ! Răspunde ! urlu eu disperată şi mă apropriu de el.

- Spune-mi ! încep eu să plâng şi să dau cu pumnii în pieptul lui.

- Ahmed ! continuu eu să urlu eu şi să îl scutur de umerii lui mari şi laţi.

Faţa lui era schimbată , suferea pe dinăuntru ...se vedea în ochii lui plin de lacrimi şi milă.

El nu mi-a zis nimic, dar eu am înţeles totul...