Intru în internat şi întreb dacă Ahmed e disponibil.
- Da, momentan e în camera lui !
Camera 201. mă informează doamna drăguţă de la tesghea.
Întru în lift şi apas pe butonul 7 , coridorul unde era camera lui Ahmed.
Eram nerăbdătore şi fericită, nu mai puteam aşteapta...
Ies din lift cu zâmbetul pe faţă şi bat la uşa lui Ahmed.
- Cine eşti? mă întreabă un bărbat bărbos, cu ochii negri şi leid Samir. Era schimbat, dar ştiam ca era el.
- Mădălina ! îi răspund eu..
- Ce? Nu se poate! Mădălina e moartă. strigă el şi nu-i vinea să creadă ca eu eram Mădălina.
- Ahmed ! Sunt eu Mădălina ! Şi sunt în viaţa.
- Cum ? Toţi te credeau moartă ! Am ţinut toţi doliu după tine ... cum se poate aşa ceva ? Cum.ai ajuns aici ? cum...
- Îţi explic totul ! adaug eu văzând ca el nu se mai opreşte să îmi pună întrebări .
- Şi de ce porţi ...spune el şi arată cu degetul spre capul meu .
- M-am convertit ! mă uit la el cu o faţă de nevinovată.
- Intră înăuntru şi povesteşte-mi cum ai ajuns în România ! spune el.şi mă invită înăuntru !
- Nu am venit aici în vizită ! Unde e Samir ? spun eu în timp ce el îmi deschide uşa larg să intru.
- Intră înăuntru te rog !
- Nu !! Vreau să ştiu unde e Samir ! adaug eu , de data această mai agresivă.
El se uită la mine şi nu zice nimic. Ochii lui negri şi mari , începeau să se umple cu lacrimi, iar pielea lui întunecată se făcu roşie.
- Ahmed !!! Unde e Samir ! Răspunde ! urlu eu disperată şi mă apropriu de el.
- Spune-mi ! încep eu să plâng şi să dau cu pumnii în pieptul lui.
- Ahmed ! continuu eu să urlu eu şi să îl scutur de umerii lui mari şi laţi.
Faţa lui era schimbată , suferea pe dinăuntru ...se vedea în ochii lui plin de lacrimi şi milă.
El nu mi-a zis nimic, dar eu am înţeles totul...
CITEȘTI
Convertită la islam!
RomansaCei ce iubesc nu vor muri niciodata caci iubirea înseamna nemurire !