Convertită la islam!

25

A sosit ziua plecării spre casă. În sfârşit, după 3 ani îi voi revedea pe cei dragi mie.

Eram.puţin emoţionată şi mă rugam să ajungem cu bine în România.

Însă ceva mă tulbura.. Soldatul acela Luci. Vorbele lui frumoase spuse ieri în cort, îmi aducea aminte de Samir..

Era interzis să îmi facă curte un alt bărbat , deoarece în inima mea era doar unul.singur; Samir. Era interzis să vorbesc cu el..nu vroiam să îl ignor sau îi să îi vorbesc urât. Nu vroiam să îl rănesc, dar nu vroiam nici să îi spun de ce mă comportam aşa cu el. Era un bărbat sarmant, respectos, bine făcut , politicos şi grijuliu, dar mie ...

- Uită ce am vorbit seara trecută ! aud o voce din spatele meu . Mă întorc şi era chiar Luci. Îmi iau imediat esarfa şi mi-o pun în cap, căci nu.era bine ca un străin să îmi vadă părul.

- Nu te speria, nu vreau să îţi fac nimic. adaugă el şi îşi ridică mâinile uşor în aer.

- Te rog să ieşi afară ! îi spun eu pe un ton răspicat şi îi arăt cu arătătorul spre ieşire.

El..firav şi fără absolut nici o vină , îşi aplecă capul şi iese afară din cort. Nu puteam accepta aşa ceva. Nu vroiam să păcătuiesc. Probabil am fost prea rea cu un om nevinovat, dar eram sigură că Allah mă va ierta necondiţionat.

Însă ceva mă făcea să mă duc să îmi cer scuze , să îi spun că îmi pare rău că m-am purtat aşa cu el, dar nu m-am dus.

- Eşti gata? intră în cort o femeie şi eu imediat îi răspund că da.

- Atunci haide, repede. Avionul aşteaptă după noi. spune ea şi de îndată ieşim amândouă din cort.

Afară era un avion mare kaki şi era pictat pe el steagul României. Toţi soldaţii se urcau în el sau îşi aşezau  bagajele unul câte unul.

La intrare era Luci şi îi ajuta pe răniţi să între în avion. Se uita din când în când la mine cu coada ochiului , dar nu îmi spunea nimic.

Mă uit la el cu părere de rău, şi vroiam să mă duc acolo şi să îl iau în braţe şi să îmi cer scuze...mă simţeam rău faţă de el. El a fost atât de generos cu mine, iar eu în schimb l-am rănit.

- Dă-mi mână ! strigă Luci şi îşi întinde mână aspră către mine. Îl prind de mână şi întru în avionul imens.

- Du-te înainte ! îmi zice femeie care a urcat după mine şi era în spatele meu.

Chiar în spate de tot erau 2 locuri libere şi ne-am aşezat împreună pe ele.

Mă uitam pe geamul rotund şi mic al avionul şi parcă îmi venea să plâng. Acea femeie mă ia de mână şi îmi.zice:

- Imediat îţi vei revedea familia !

- De bea aştept ! îi răspund eu şi o strâng de mână.

- Sunteţi gata , soldaţi ! strigă un bărbat mai în vârstă şi toţi soldaţii au răspuns..unii mai tare unii mai încet " Dă" , apoi ne punem cetura şi decolam.