Convertită la islam!

unknown

Capitolul 2

Mergeam pe străzile Iranului, era atât de cald, atât de greu să umbli, să respiri să trăieşti. Şi întotdeauna mă miram cum femeile de acolo erau in stare sa poatte hainele aceleag lungi la 40 de grade. Aveam un respect incredibil faţă de ele şi câteodată îmi imaginam cum îmi va sta şi mie îmbrăcată in chador când mă voi converti la islam. Când voi fi soţia lui Samir, când vom fi trup şi suflet, împreună fericiţi.

- Ziceai că ai emoţii ??? mă întreabă Samir şi mă ia de mână.

- Emoţii puţin spus.

Da , aveam emoţii deoarece azi voi face cunoştinţă cu familia lui. Cu întreaga lui familie, care din câte am auzit, e mare.

-Nu îţi fie frică. mă linişteşte şi râd de accentul lui , prea puţin românesc.

- Mi-e frică de reacţia lor. Nu vezi cum.sunt îmbrăcată ? Oare vor avea ceva împotriva?

- Hmm, atât timp cât nu eşti musulmană, nu au ce să spună.

- Păi şi n-au nimic împotriva religiei mele?

- Nu cred. şi mă saruta pe obraz.

Aveam temeri , temeri că familia lui Samir nu mă vor accepta, că nu mă vor place, că nu mă vor vrea in familia lor.

Samir era la fel de neliniştit ca mine. Îl simţeam că a îngrijorat, nesigur de ceea ce face şi totuşi nu a renunţat. Pentru că el mă consideră femeia potrivită şi vrea cu vârf şi îndesat să îşi petreacă viaţă cu mine. Simt asta in fiecare vorba al lui, fiecare gest, fiecare privire, fiecare atingere văd în ochii lui că mă iubeşte.

-Cum ar trebui să ma comport? Ce să răspund ?

- Fi tu însuţi şi sunt sigur ca te vor iubi. spune Samir cu o voce calmă , era liniştit, dar eu ştiam că nu era aşa , ştiam că trunchează, ştiam că e aşa doar ca să nu îmi fac eu griji.

- Şi daca nu mă vor place ?

- Te vor iubi, crede-mă !

îmi şopteşte el , înainte să ne urcăm în taxi.