Convertită la islam!

12

Mă trezesc dis de dimineaţă dintr-un coşmar înfiorător. Mă ridic, mă duc la baie şi mă spăl pe faţă, apoi mă schimb în singurul chador pe care îl aveam.

Nu ştiam cât era ceasul, nu ştiam ce zi era, nu ştiam absolut nimic, aşa că vroiam să ies afară din cameră să o caut pe Sonya; însă uşa era încuiată.

Am forţat de ea, însă în zadar. Am început să urlu şi să dau cu pumnii în uşa, dar nimeni nu păru să mă fi auzit.

M-am aşezat pe pat şi am închis ochii; am început să plâng. Îmi era dor de casă, de familie, de viaţa mea. Vroiam să îmi iau viaţa, vroiam să închei chinul acesta. Dar cum? Singura mea speranţă era Sonya.

- Cine e ? strig eu speriată, după ce aud că. cineva bate la uşă.

- Eşti trează? aud vocea Sonyei.

- Da! De ce sunt închisă aici?

- Pentru siguranţa ta! zice Sonya, vocea ei apropiindu-se de mine.

- Hai, pregăteşte-te! Azi te convertim la islam.

La spusele ei, mă ridic din pat şi o însoţesc către moschee.

Acolo erau un bărbat cu barbă albă şi lungă care cânta ceva. Când m-a văzut, a lăsat cartea jos şi mi-a spus să mă pun jos pe covorul frumos croit. Sonya era în spatele meu.

- Eşti pregătită? mă întreabă bătrânul.

- DA! îi răspund eu hotărâtă.

- Spune după mine de 3 ori...Cred că Mohammad este profetul trimis de Allah. Cred că Allah e unul şi singurul!

Am făcut după cum a spus, apoi a început să cânte un cântec în arabă şi mi-a spus să îmi ridic mâinile cu palmele în sus şi în sfârşit să îmi trec palmele prin faţă şi să zic Allmadullilah!

După ceva timp a încetat să mai cânte şi mi-a dat o carte mică neagră. Mi-a spus să o citesc când mi-e greu sau nu-mi merge bine. Să ţin post şi să nu îmi dau chadorul jos, apoi am plecat înapoi spre " casă".

Nu mă simţeam diferit, nu era vreo diferenţă, însă îmi simţeam inima mai împăcată, mai liniştită.