Convertită la islam!

18

Chiar 3 ani au trecut ? Mă întreb eu pe mine însumi în timp ce spălam covoarele afară, desculţă , cu chadorul ud şi rupt. 3 ani au trecut şi încă nu mi-am găsit iubitul. Trei ani au trecut şi nu am putut fugi de aici. Trei ani grei, oribili şi înspăimântători din viaţa mea. Trei ani trecură şi încă nu am încetat să mai sper ca într-o zi imi voi revedea iubirea, încă nu i-am uitat chipul, vocea aspră dar în acelaş timp calmă şi iubitoare. Zâmbetul larg şi dulce...ochii lui de care m-am îndrăgostit de la prima vedere..

Pe zi ce trecea tot mai greu îmi era. Vedeam cum femeile mor, cum sunt bătute, cum.sunt batjocorite cum sunt neglijate şi lăsa-te în voia sorţii..la fel şi Aisha, care e bolnavă. Nimeni nu ştie ce are, nici măcar doctori nu avem, nici măcar medicamente.

Îmi las treaba pe mai târziu şi mă duc la ea, căci de mult n-o mai văzurăm.

- Te simţi bine? o întreb pe Aisha care stătea în pat cu ochii închişi, dar stiam că nu doarme.

- Ţi se pare că arăt bine? mă întreabă ea răutăcioasă.

- Îţi auc ceva de mâncare ?

- Nu. se încăpăţînează şi mă trimite afară din cameră. - Lasă-mă să mor! Să nu mai îndur chinuri ...

Nu o puteam lăsa aşa, era ca şi o mamă pentru mine. În aceşti 3 ani ea m-a învăţat , m-a sfătuit, m-a îngrijit şi m-a făcut să sper..să fiu puternică , căci voi reuşi necondiţionat.

- Am un plan ! strigă ea în timp ce ies din cameră. Mă întorc şi o întreb ce fel de plan , rugandu-mă să nu fie un plan de moarte.

- Am un plan cum să ieşi de aici!

- Spune, ce mai stai?

- Soldaţii !

- Soldaţii?

- Soldaţii români care vin în Teheran..  şi îmi dădusem seama la ce se referea. Soldaţii români care vin în Iran în război, da ! Ei mă pot ajuta..

- Şi cum ajung la ei ???

- Fugi de aici şi caută-i ! Întreabă lumea, întreabă pe oricine..şi sigur vei gasi un om cu sufletul bun să te îndrume spre drumul corect...

Mă duc către ea, îi sărut mâinile, îi dau puţină apă şi îi spun ca mâine în zori voi veni să îmi iau rămas bun, dar nu pentru mult timp, caci voi veni după ea. Mă duc afară să îmi termin treaba , să mă port normal ca nimeni să nu îşi dea seama ca pun un plan la cale..mă comport ca de obicei. Însă îmi trebuia un plan, neapărat.