Convertită la islam!

23

Mă trezesc dis de dimineaţă pe aceeaşi saltea unde am şi adormit. Am dormit mult, dar eram încă obosită. Aveam dureri şi eram slăbită. Îmi era foame.

Mă ridic din pat, apoi dintr-o dată am auzit un zgomot şi îmi îndrept privirea către ieşirea cortului.

Cineva era acolo..eram sigură că am văzut pe cineva. Un bărbat saten, care era după uşa cortului şi mă urmărea..

Tiptil..mă îndrept spre ieşire şi dintr-o dată deschid uşa cortului. Spre uimirea mea, nu era absolut nimeni acolo. Nici un ciudat care mă urmărea pe ascuns pe la uşa cortului. Toţi soldaţii erau la masă şi mâncau. Şi-au întins o masă lungă în aer liber şi mâncau.

- Neaţa! spune femeia care m-a ajutat şi o salut prietenos înapoi.

- Haide mănâncă cu noi ! adaugă ea si mă apropriu încet de masă şi mă aşez pe un loc liber.

Apoi îmi dă o farfurie şi tacâmuri.

- Mănâncă ! adaugă femeia,apoi îmi ia farfuria şi îmi pune tocana din ceaun în ea.

Mirosea bine, arăta bine şi aş mânca-o imediat. Dar era...era ceva..

- Carnea e de porc? o întreb eu pe femeie, iar ea îmi răspunde că este.

- Îmi pare rău, nu pot să mănânc ! esclam eu.

- De ce ?

- Nu am voie să mănânc care de porc..sunt musulmană.

Toţi soldaţii de la masă se uitau la mine ciudat şi nu spuneau nimic. Tuseau şi se preocupau cu alte treburi, numai să nu se uite la mine.

Asta era regula în islam. Nu am mai mâncat care ne porc de 3 ani..am fost dezobijnuita şi învăţată că această carne nu este bună.

Eram obişnuită să nu ies afară fără hijab, eram obişnuită să port acel chador negru si lung. Am fost obişnuită să mănânc doar anumite producte, care nu sunt interzise în islam. Am fost obişnuită să mă rog în fiecare zi.. Viaţa mea era schimbata total . Pentru mine era ceva normal, pentru ei ceva nebunesc si exagerat. Dacă am acceptat această religie, trebuia să accept şi regulile.

- Îţi pot da eu din cartofii pe care i-am făcut de dimineaţă. Adaugă un soldat prietenos , se ridică şi îmi aduce o farfurie cu cartofi simpli cu sare.

Îi mulţumesc şi încep să mănânc încet , căci aşa am învăţat în cămin. Să savurez mâncarea puţină pe care o.primeam o dată pe zi, timp în care ceilalţi terminase tot şi se retrasera în corturile lor. Dar nu toţi, unul a rămas cu mine. Era bărbatul care mi-a dat să mănânc.

Stătea în dreapta mea si se uita la mine. Şi nu se uita cum s-ar uita un om normal ... mă privea lung , iar când îmi.ridicam capul să mă uit la el , îşi întoarcerea privirea către farfurie sau îmi zâmbea.

Nu vorbeam nimic , nu aveam ce şi totuşi pe faţa lui se vedea că vrea să îmi.spună ceva şi nu ştiam de ce ezită .. Probabil aştepta să încep eu conversaţia , ori mi se păru mie că...

- Cum te cheamă? mă întreabă el pe neaşteptate si îmi zâmbeşte .. dulce.

- Mădălina.. îi răspund eu puţin ruşinoasă.

- Eu sunt Luci, încântat ! se prezintă el drăguţ şi îmi ia farfuria care era deja goală, apoi mă întreabă dacă mai vreau.

Îl refuz şi fără să mai zic nimic , mă duc în cortul meu.