Truth or dare

You have no right to do this. You can't just come and fuck up my life.

Chapter 10. You have no right to do this. You can’t just come and fuck up my life.

“Who do you, who do you, who do you think you are?

Ha ha ha, bless your soul

You really think you're in control?

Well, I think you're crazy

I think you're crazy

I think you're crazy

Just like me”

Gnarls Barkley - Crazy (TEEMID & Joie Tan Cover)

-       Nu răspunde! Se aude vocea lui A, nervoasă, din baie. Se aude o trântitură imediat după, care a sunat a telefonul ei ce a căzut e gresie.

-       Nici Alex nu răspunde, spune I, dezinteresată.

-       Dacă l-am stricat și pe acesta, îmi bag picioarele! Intră A în cameră, cu telefonul în mână și analizându-l la sânge.

-       Calmează-te.

Alex și JK nu răspunseseră toată ziua la telefon, fapt ce le enerva pe cele două dive la maxim. De fapt, cele două insintaseră mult mai mult decât ar fi făcut de obicei, cu orice băiat, așa că cad de acord să se distreze singure. Nu avem nevoie de ei.

Pleacă spre cel mai apropiat market, în pijamale, chiar la asfințitul soarelui. Iau cât mai multă băutură, cât se poate de tare, deschise să încerce orice fel de nouă combinație.

Ajunse înapoi la camera lor de hotel, urmărite de ecourile propriilor răsete stârnite de privirile întrebătoare și critice ale oamenilor de pe stradă, că doar erau îmbrăcate în pijamale, A își scoate telefonul de la încărcat și apelează.

-       Alo?

-       Hope!

I prepară băuturile în stilul ei stângaci și repezit, fără să fie prea atentă la ceea ce se întâmplă pe lângă ea. Întoarce capul spre A, care încă vorbea cu Hope.

-       Ah, înțeleg. Bine, ne suni când mai treci prin LA?

I mimează pe buze ”Pleacă?”, primind răspuns afirmativ de la A, care a închis conversația în câteva secunde.

-       Se pare că am rămas doar noi două.

Și fetele se apucă de băut, solid. Încep să caute la TV tot felul de programe de muzică. Erau melodii foarte cunoscute, hituri, iar ele dansau pe fiecare în parte. Camera începea deja să se învârtă cu ele, continuând totuși să se miște total pe lângă beat, râzând una de cealaltă și, într-un final, să cadă amândouă, late, pe pat. Schimbă entuziasmate canalele, ajungând la unul cu filme. Era un film istoric, film din care nu înțelegeau nimic, mai ales în starea actuală.

Ignoră amândouă complet telefoanele care le sună în continuu, distrându-se la diverse scene, comicul de situație și alte lucruri absolut neamuzante, care prindeau farmec datorită nivelului de alcool din sânge. După începe o comedie romantică, dar cele două se întristează subit din primele două scene.

În ochii lui A se adună lacrimi și nici măcar nu se luptă să le oprească din a-i cădea e obraji. În câteva momente începe să plângă, ridicându-se în poziție de șezut pe pat. I se ridică și ea imediat, alarmată de schimbarea subită a emoțiilor fetei, a trecut, practic, de la extaz la tristețe acută în câteva secunde, normal că prietena ei era îngrijorată. Însă, obișnuite amândouă cu astfel de scene, niciuna nu se mai chinuie să pară normală. Una plângea cu sughițuri, fără a-și ascunde vreun pic fața, iar cealaltă nici nu mai încerca să o înrebe ce a pățit sau alte tâmpenii din astea din moment ce fata știa cât de bine se cunoșteau între ele, nu avea să fie judecată pentru că este rece. Această scenă se repeta des în zilele lor, pentru că nu au fost cele mai fericite adolescente, însă nici pe departe cele mai triste.