Truth or dare

II. He's looking like glass and I'm looking like trash

II. Chapter 11. He’s looking like glass and I’m looking like trash

All those beautiful boys

Pimps and queens and criminal queers

All those beautiful boys

Tattoos of ships and tattoos of tears

Daniel Bortz - Boyz 2 Men

-       Am ajuns.

-       Deja?

-       Haideți să ieșim.

Pfff, pregătește-te, zâmbește, fii plăcut. Șase băieți ies dintr-o dubă neagră, fiind ochiți imediat de zecile de fani care îi așteptau în aeroport. Gărzile de corp, în frunte cu managerul, făceau tot posibilul ca băieții să ajungă teferi în avion pentru următorul eveniment la care trebuiau să ia parte, însă fanii erau prea mulți și prea disperați pentru a nu se cauza scene. Liniștea de cu o oră-două mai devreme în aeroport a fost înlocuită cu haos total, gălăgie infernală, persoane care se călcau și erau călcate în picioare, blitz-uri care semănau cu o ploaie de stele și înjurături aruncate ici și colo. Acești șase băieți, plus încă șase care erau chiar în urma lor, erau mai mult decât obișnuiți, dar asta nu însemna că devenise mai ușor. Fețele le dureau de la zâmbit fals, dar merita. Oare?

Au fost urmăriți până la sala de așteptare, unde au fost lăsați în pace. S-au oprit pentru a se aduna cu toții, împreună cu managerii.

Phew. Hai că nu fusese chiar așa rău. Erau toți morți de somn, plictisiți de atâtea drumuri, astfel încât nici nu mai vorbeau între ei. Câțiva se uitau prin telefoanele lor, unul își schimba melodia de pe Ipod, restul se uitau pe panou cu zboruri. Unul singur privea împrejur, fără vreo direcția anume. Ah, de câte ori vâzuse acest aeroport. Și de fiecare dată a fost la fel. Obișnuința îl făcea să ignore tot stressul și oboseala, dar acestea încă erau acolo. Oricât de bun actor devenise, nu însemna că era total fericit. Nu însemna că prestațiile din emisiuni, concerte și întâlnirile cu fanii erau mereu o plăcere. Nu că nu i-ar fi plăcut viața pe care și-o alesese chiar el, însă câteodată momentele bune erau acaparate de cele rele.

Privirea i se întoarce spre două persoane care merg rapid printre oameni, ajungând undeva la câțiva metri de el. Hotărându-se că nu este cazul să revină la gândurile lui monotone sau chiar negative, începe să le analizeze. Erau îmbrăcate elegant, foarte elegant. Păreau că vin de la un eveniment, ceva de genul acesta, însă coafurile lor spuneau opusul. Observă și câteva pete pe rochiile lor scumpe și asta îl face inconștient să zâmbească.

-       Frate, unde ziceai că ne cazăm? Întreabă mama, că poate ajunge și ea să ne vadă cântând, spune unul dintre ei, luându-și privirea din telefon.

-       Paradise Hotel, răspunde altul, plictisit.

Fetele stau amândouă cu telefoanele în mâna, ale căror ton de apel răsună în toată sala. Au niște expresii terifiate pe față și asta le făcea și mai amuzante. Una dintre ele i-l înșfacă pe telefonul celeilalte, îi comunică ceva și pleacă spre baie, nu înainte de a-și lăsa geanta. Fata care a rămas oftează după câteva secunde și pleacă spre un ghișeu.

-       Ce mai facem până la ora plecării? Întreabă un alt băiat care era lângă el.

-       Hai să luăm o cafea, răspunde băiatul în cauză și își ia privirea de la fata bătută d soartă, care se lăsase pe ghișeu pentru a-și ameliora durerea de picioare, și începuse să privească și ea plictisită prin sală, făcând contact cu el.