~Doar tu...~

#3

Nu ma aveam nimic. Eram singură.
Si cel mai rău , cand se va afla..off..
*trebuie sa parasesc țara,acum!*
Chiar trebuia. Insa,n aveam bani.
.
.
Ma hotarasc sa ma intorc la casa lui Nicholas, in speranta ca voi gasi ceva bani sau niste obiecte de valoare.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Stau in fața casei lui. Aceasi casa,aceasi priveliste,acelasi loc ,insa nu-s aceleasi sentimente cu care am calcat prima oara acest teren,aceasta iarba....
.
Stau si ma uit mai degraba nehotarata decat trista.
Nu mai voiam sa calc in casa aia. Nu nai aveam nimic,insa. Trebuia. Aveam nevoie,insa nu-mi făceam curaj.
.
*El mi-a luat bunica si casa,imi este dator. Nu se poate numi "furt".. Avand in vedere ca el a plecat demult,lasand toate astea...*
.
Fac un pas inainte,pasind astfel pe iarba taiata de curand.
Vantul incepu să bată. Anunța venitea unei furtuni.
.
Ma apropii de ușă. Aceasi ușă. Vrând să apăs pe clantă,observ ca aceasta era intredeschisa,clanța fiind forțată.
.
Incercand sa ignor clanța,împing ușa,aceasta scârțâind.
*Hmm...ieri pot sa jur ca nu scârțâia*.
.
Casa era una pustiită,la fel cum am lasat-o.
Uitându-mă atent mai fac un pas.
Merg in living,exact unde am mers si ieri. Totul părea in regulă.
Canapele de un alb imaculat,un covor pufos si niste pernuțe așezate perfect.
.
Totul părea a fi neatins.
Apropiindu-ma de una dintre perne,observ o pată roșie. Era destul de mică,însă,ceea ce m-a făcut să ma sperii,era faptul ca inca era umeda.
*Ăsta-i sânge...*
.
Merg mai departe,in bucatarie.
Era ordonat si aici. Un ceainic oe aragaz, o ceașca de cafea uitata de masa, un frigider mare si lucios.
.
Nu stiu ce -mi veni,insa, am băgat mâna-n ceașca de cafea pe jumatate bauta.
Din nou,era ceva ... Inexplicabil..cafeaua era calduta,chiar daca ceasca trăda asta.
.
Cineva a fost aici..o fi fost Nicholas? S-o fi intors dupa bagaje?
.
Brusc,aud un zgomot puternic de la etaj,lucru care m-a făcut să scap ceașca de cafea ,pătându-mi astfel pantalonii. Singurii mei pantaloni.
.
Iau niste hârtie și ma sterg rapid. Niște pași misterioși coboara scările.
.
Am ramas blocata cu servetelul in manã. Pași au devenit din ce in mai rapizi.
.
Speriata,ma bag sub masa,in speranta sa nu fiu observata.
.
-Cine o fi lasat usa deschisa?
*Recunosc vocea asta,era Nicholas!*
.
Ies rapid de sub masa si merg la el.
-Linda?
-Nici nu stii cat ma bucur sa te revad!
-Si eu,insa...
-Unde ai fost?
-La baie..apoi in dor..Stai,ce-s cu intrebarile astea?
-Am crezut ca ai plecat! Dumnezeule, Nicholas!
Zambi usor nedumerit.
-Tu ziceai ca nu vii,spune serios , si imi pare rau pentru ranile tale ,o sa.ti treaca.
*Vorbeste dur ai foarte rece*
-Pai eu m-am...
-In fine,Linda,am treabă. Scuza-ma. -zice dupa care pleaca.
*ce-a mai fost si asta?!*
.
Fug dupa el.
-Poate vrei sa ma asculti si pe mine?
-Am treabă. Pleacă.
-Unde?! ,zic nervoasa.
- La tine acasă! Nu-mi mai sta in cale!- țipă el.
*In momentul ăla m-am simțit in plus. Poate pt ca eram. Insa nu ma asculta. Voia doar sa plece.*
-Idiotule! ,spun iesind furioasa.
.

*Se crede mare destept. E un prost...!*
.
.
.
.
.
.
Mergeam furioasa "acasa", insa mi-am dat seama ca eu nu mai am un " acasa".
*idiotul!*
Mă intorsesem. El tocmai ce voia sa.si inchida casa si sa plece.
*fraieru, usa aia nu mai merge inchisa nici cu lacatu*
-Ai probleme cu inchisu' ușii?
-De ce ai venit? ,zise nepăsător.
-Sã vad daca traiesti,zic ironica.
Imi arunca o privire scurta ,dupa care adăugă:
-Sunt bine.
Ma uitam cum inca se chinuie sa inchida usa.
Daca i-ar da un brânci ar fi mai uśor.
-Da -mi voie,zic eu.
Se dădu cu o oarecare ironie.
.
Ținând mâna pe clanta ,trântesc o data usa,de s-a inchis.
-Asa se face,zic nepăsătoare.
-Bine ,multumesc! N-am sa uit...ca mi.ai inchis..usa... -zice luându-si valiza.
  -Stai!
Intoarse capul asteptand sa.i spun.
-Vin si eu!
Se holba la mine,apoi, pe un ton amuzat zise;
-Esti nebuna?
-Poate.
-Stai acasa,merci oricum.
-Nu!
-Oh,haide,te porti ca un copil!
-Nu mai am casă! Esti praf!
Se opri și-și lăsă valiza jos.
  -Daca e o gluma,nu e amuzant.
  -Te rog sa verifici. Casa mea e cenușa,omule! La fel ca bunica'mea.
Se bâlbâi. Era uimit.
.
-Linda,imi pare rau,insa daca vii cu mine,s ar putea sa sfarsesti ca bunica'ta.
-Ai memoria buna? Chiar tu mi ai propus...
-Stiu,stiu...insa,acum e diferit,intelegi?
-Adica tu sacrifici suflete nevinovate doar pt bani?!
-Nu,nu...se bâlbâi el, eu..ămm
-Esti un bou.
-Lind...
-Nu! Vin si eu! Si punct!!
Se uită la mine cu milă si zise:
-Daca altfel nu te pot convinge...