~Doar tu...~

#6

Lawrence a iesit iritat din incapere.
*Off*
-Nicholas,e ... E..adev..adevarat tot ce ai zis?
Ma fixă preț de câteva momente,apoi adăugă:
-Da. Spuse hotarat.
-Dar ce te face sa crezi..ca el a...
-E HOTELUL LUI! GANDESTE.TE CA DOAR EL STIE CINE INTRA AICI,CINE PLEACA. A VENIT LA TINE DOAR CA SA NU VII IN TIMPUL BATAII.
Ma uitam atent la el. Nu stiam ce sa cred. Nu ma pricepeam la citit oamenii.

Lawrence intra iar,scuzandu-se căci a dat câteva telefoane.
-Vă las singuri,poate vreti sa discutati,spuse Nicholas nepăsător.
Iesi din camera cu un nor negru dupa el. Lawrence il privi,apoi se aseza langa mine pe canapea.

Era liniste. Voiam sa fiu singura,sa-mi pun gândurile in ordine,insa nu-l puteam da afarã.
-Linda, inca te frământa cele petrecute mai devreme,stiu asta.
-Sunt obosita ,spun incercand sa evit subiectul. Stiam ca o sa ma bulversez
total daca o sa mi zica lucrurile din perspectiva lui.
-Te trădează ochii,spune ridicându-mi bărbia.
Am vrut sa ma ridic,insa m-a prins de incheietura mâinii.
-Nu te pot lăsa așa. În hotelul ăsta intră doar familii renumite,Linda. Crede-ma ca aș fi știut dacă ar fi intrat un străin.
-Crezi că și-a inșcenat toata "bataia"?
-Eu n-am vazut sa aibă vânătăi.
*Un detaliu mic,dar important. Lipsa zgârieturilor,a vânătăilor*
-În fine, mai vorbim mâine,sunt bulversată.
-In regulă. Noapte bună.

Dupa ce plecă am răsuflat ușurată. Eram singură cu gândurile mele. M-am indreptat spre canapea cu telecomanda in mana,cautand un film ,ceva. Asa am adormit pe canapea.

.

.

.

Niste zgomote puternice m-au trezit din somn. M-am frecat la ochi ,ridicandu-ma de pe canapea.
Zgomotele se auzeau din hol. Ma apropiam ușor de ușă pt a vedea ce se petrece.
Răsucesc ușor cheia in ială, apăsând incet pe clanță pt a nu fi auzita.

Doua siluete stateau puțin mai departe de ușa mea. Era intineric,nu le puteam distinge fețele,însă, vocile nu mi se păreau cunoscute.

M-am frecat iar la ochi. Era real. Am decis sa-mi iau inima in dinți si să ies.
Asa am deschis larg ușa si am iesit.
Siluetele si-au intors capetele spre mine.

-Cautati pe cineva? Reusesc sa zic.
Acestia doar se uitau,surprinși,asa ca ma repet,apropiindu-mă.
-ACUM! ,ăsta a fost ultimul cuvânt pe care l-am auzit,inainte ca unul dintre ei să-mi dea un pumn in față.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Reușesc să deschid puțin ochii. Tot ce văd e un tavan alb. Aud niște voci,insă nu le pot distinge. Decid sa inchid iar ochii. Nu sunt in stare sa.i deschid.
După 3 ore:
Imi deschid ochii de-a binelea. Incerc sa ma ridic insa nu pot. Acel tavan alb ma intampina din nou.
Ma chinuiam sa ma ridic. Nu puteam,voiam sa țip,insa nu puteam rosti niciun Cuvant. Aveam ceva pe gură.
-Linda?
*Vocea asta...Lawrence,niciodata n-am fost mai bucuroasa sa.l aud pe Lawrence!*
-Sigur vrei sa stii unde te aflii,ce ai patiti. Tot ce pot sa.ti spun este ca te-am gasit inconstienta langa usa camerei tale,intr.o balta de sange. Esti la spital,esti in siguranta.
*Voiam sa-i spun,sa-l avertizez ca Nicholas a avut dreptate,insa nu puteam vorbi*
-Ai fost lovita destul de rau in zona gurii. Ti s-a strambat maxilarul. Nu te panica, o sa ti se refaca.
*Din cele spuse de el,ma gandeam ca aratam ca un zombi*
-Nu te poti misca,inca,dar vei putea. Ai incredere in mine.
Puteam doar sa-l vad. Nu puteam sa fac nimic altceva.
-Linda,stai calma. Cei care ti-au facut asta au fost identificati. O sa merg sa stau de vorba cu ei,inainte sa intre la pârnaie.
Lawrence p.o.v
Linda a fost inconstienta o sapatamana. Acum deschide ochii,ma aude. Imi ajunge. Usor ,usor va putea vorbi,insa,pana atunci,ma voi asigura ca cei care i.au facut asta vor plati. Și inca cum.
Am plecat din spital spre sectie,unde erau cei 2.
.

.

.

.

.

.

Intru val-vartej in sectie.
-Unde sunt?! Ma  rastesc la un ofițer.
-Domnule,calmati-va! Se afla in birou,cu ofiterul-șef.
Merg nervos spre birou. Deschid usa larg,facandu-mi simtita de.a binele prezenta. M-am repezit in gatul unuia,de au trebuit intariri sa ma opreasca,deoarece eram foarte nervos. Mi.au ranit.o pe Linda..adica,o clienta la hotel,au intrat intr-un hotel de lux,cu mii de oamnei!

-Domnule,lasati.ma saa
-D-l Lawrence,va rugam,nu vrem sa va retin 24de ore pt violenta!
Am inspirat adanc.
-Ati avut noroc. Daca Linda isi pierdea viata,țip eu, va strângeam de gât!

.

.

.

.

.

.

Terminand cu cei doi la sectie,am condus pana la spital.
Intrand inauntru, dau de doctorul Lindei.
-Domnule,spuneti-mi,cat timp mai are nevoie Linda?
-Este o intrebare grea ,zise rasucindu-si barba albă. Depinde si cat de mult ii va coopera organismul .
-Vă dau oricat cereti,doar aduceti-mi-o pe picioare in cel mai scurt timp!
-Sigur ,domnule,insa momentan, nu va pot da un raspuns concret.
Zicand acestea ,plecă. Eu m-am dus la Linda.

Cand deschid usa sălii unde era ranita,il vad *cand imi e lumea mai draga* pe Nicholas.
Acesta se intoarse auzind ușa deschizandu-se.
-Acum ma crezi,nenorocitule? In ce stare ai adus-o,vezi?! Strigă el la mine.
I-aș fi tras una,însă ochii Lindei erau ațintiți asupra mea,parca rugându-ma sa nu fac nimic ce duce a violenta.
Ma asez pe mica canapea de alaturi si ma uit ganditor la Nicholas.
-Saraca mea Linda! A fost gresit sa venim aici!
Asa au trecut orele,cu "regrete" din partea lui Nicholas,eu adormind pe canapea.
-Merg sa-mi iau o cafea, zic intrerupandu-i discursul lui Nicholas.
Stau de multe zile cu Linda ,iar canaoeaua aia e foarte incomoda.

Ma intorc cu o cafea calda in mana. Nicholas inca ii mai facea capul tobă Lindei.
-A obosit ,zic eu.
-Tu de ce mai esti aici ?
-Sunt aici de catvea zile.
-Atunci raman si eu.
-Nu-i nevoie,am eu grija de Linda.
-Raman si eu.
Masandu-mi fruntea ma gandeam ce o sa faca distrusul ăsta pe aici.