~Doar tu...~

#4

Eram intr-un taxi. Trebuia sa ajungem la aeroport,unde sa prindem primul zbor pe care-l vom vedea disponibil pe panou.

Părăseam țara in care am crescut,aminitirile,absolut tot. Nu-i ca si cum m-as di bucurat de ceva prea mult aici. Parintii mi-au murit AICI, la fel ca bunica, am ramas fara casa... Cred ca e si timpul sa o iau de la 0.

Am mers cu taxiul undeva in jur de 20 de minute,deoarece era cam aglomerat traficul.

Ajungând la aeroport,soarele se lasase ascuns de norii fumurii si greoi care anuntau vreme furtunoasa.
*Asta mai lipsea,o furtuna!*

-Sper sa putem decola,la ce nori sunt pe cer...murmura Nicholas.
-Ce ne facem dacă..
-sshhh! Spuse pundandu-si degetul aratator pe buze.

Ajunsi in fata panaoului ,era un zbor la ora 17:20,insa, speram doar sa nu se anuleze.
Era ora 16:58. Nu mai aveam mult.

In timpul in care am asteptat,ne am dus sa mancam ceva de la fast-foodurile sin apropiere. Ne-am mai fâțâit pe la baie si cam asa a trecut timpul.

-La 17:20 zboara avionul către Londra! Repet,la 17:20 zboara abionul către Londra! Imbarcati-va rapid! ,spuse o doamna cu un megafon in mână.

-Zborul nostru,murmur eu.
Dupa ce ni s-au verificat pașapoartele,am putut intra in avion,ocupându-ne locurile.

-Linda,locul meu e mai in spate. Stii unde ma gasesti daca ai nevoie de ceva.
*Cum adica locul lui e mai in spate?! E foarte in spate,iar eu sunt printre primele locuri! Țin să menționez că e primul meu zbor.*
-Sigur,răspund cu un zâmbet forțat.

M-am asezat la geam,astfel incat sa pot admira privelistea.
Mai aveam foarte putin inainte sa decolăm. Scaunul de lângă mine era liber,lucru care m-a bucurat,având la dispoziție 2 scaune pe care pot dormi.

Așteptând pe scaun,ușa avionului se deschise din nou. Intrase un tip,care,aparent intarziase. Merse printre scaune si se așeză lângă mine.
*S a zis cu somnul meu*
Imediat dupa asta,avionul decolă.

Țin să menționez ca nu mai puteam, deja imi venea să vărs.
Bărbatul de lângă mine,văzând ca m-am inverzit la față, mi-a zis calm;
-Primul zbor,așa-i? Respira și inspira adanc ,pe gură,imi zise el cu o voce atât de caldă.
Iși cauta in rucsac o pastila si niste apă.
-Uite,o sa te mai calmeze.
-M..multumesc ,reusesc sa zic,dupa care inghit pastila.

Preț de 30 de minute am adormit,insa,m-am trezit din cauza reportofoanelor.

Deschid ușor ochii. Bărbatul de lângă mine care mi-a salvat,,viata,, statea pe telefon.
Observand ca ma foiam,imi zise:
-Te-ai trezit. Esti mai bine?
*prosto,trebuia sa-i multumesti,niste plecaciuni,chestii de genu' ,nu sa te prefaci ca nu l vezi*
-Da,mulțumesc mult ,e primul meu zbor,nu m-am pregatit deloc.
-Stiu, si eu sunt asa,de aceea am mereu pastilele la mine.
Se lăsă tăcerea.
-Ăm..in vizita la rude? Spuse barbatul pt a face conversatie.
*N-aveam niciun chef sa vb cu el.*
-Nu,imi incep viata de la zero,am venit fara niciun bagaj.
-Uau,trebuie sa fiti curajoasa sa faceti un asemena lucru. Apropo,eu sunt Lawrence Jonathan Miller.
-Linda Maryssa Wattson,spun dând mânca cu el.
-Un nume foarte deosebit pt mine,Linda. Peste tot aud Niste nume destul de banale,însă ăsta chiar e frumos.
-Mulțumesc. Spun Scurt.
-Părinții au fost foarte..se opri vazand ca mi-am coborat fata in pamant.
Imi pare rau,spuse Lawrence.
-Nu-i nimic,n-aveati de unde sa stiti.
-N-aveai* ,te rog, nu vreau sa fiu tratat cu o anume formalitate.
-In regula,Lawrence.
Zambi,aparent fericit ca ne tutiam.
-Pai si ce gânduri ai pentru Londra?
-Să-mi găsesc ceva de munca,pentru inceput,apoi sa-mi cumpar o casa...chestii elemnatare.
-Aham..momentan ti ai gasit unde sa stai sau stii orasul?
-ămm nu.
-Hmm ,zise gânditor.
Restul calatoriei am discutat despre banalitati,chiar daca Lawrence parea interesant pana si ce am mancat aseara. Serios,ori era un bun actor,ori chiar il interesa.

Tocmai ne pregateam de aterizare.
Am aterizat cu bine si,din fericire si organisnul meu a cooperat,probabil de la pastila. Am coborat.
Il asteptam pe Nicholas. Lawrence iesi si el.
-Astepti pe cineva? -intreba el.
-Sunt cu un prieten -i-am raspuns.

O multime de lume iesea din avion,numai Nicholas nu.
-Linda,daca n-ai unde sa dormi,vino cu mine,eu...
-Oh,mersi,insa vom găsi un hotel sau ceva.
-Nu,pai,eu detin un hotel. Va pot inchiria doua camere cu toate cheltuielile acoperite .
*Ce Dumnezeeeeeu?! Am dat peste un bogătan..ALT BOGĂTAN ,sincer,daca as fi fost singura ,raspunsul era categoric DA,insa,cu Nicholas aici,ei bine...*
-Uau..Esti foarte amabil,dar n-as putea.
-Insist!
-Asa faci cu toti colegii de scaun din avion? ,spun amuzată.
A chicotit.
-M-ai impresionat,Linda ,spuse el atat de hotarat.
*Omg, ce vorbe dulci,insa,am venit aici ca sa supravieruiesc,n am de gand sa-l pun in pericol pe Făt-Frumos*
Coborî si Nicholas.
-Linda,aici erai.l, zise el.
-Nicholas,el e Lawrence,Lawrence Nicholas .
Nicholas l-a privit cu o oarecare superficialitate.
-pai,Lawrence,noi avem treaba,ne mai auzim ,spuse Nicholas fericit ca poate scapa de el.
-Defapt,m-am gândit si,ne putem caza la hotelul lui Lawrence.
-Sta....ramasese uimit.
-Observ o oarecare retinere,Nicholas,din partea ta. Daca vrei,iti pot recomanda niste hoteluri cu cheltuielile acoperite de mine.
*Ce destept e Lawrence,poate citi foarte bine oamneii. Imi place. Dar nu cand trebuie sa ma citeasca cineva pe mine*
-Nu,ramanem la hotelul tau pana ne gasim o casa ,mormai Nicholas.
-În regulă. Haideți.

Am urcat in masina. Eu am stat langa sofer,adica Lawrence ,iar Nicholas in spate. Ma simteam bine. Ceea ce imi placea la Lawrence era faptul ca ma asculta,imi dadea sfaturi,chiar daca spuneam si cele mai mari tampenii.

-Am ajuns! -anunta el.
Ne am dat jos . era un hotel de.a dreptyl mirific. Ferestre mari,de curand lustruite,gazon tuns perfect,usi mari din lemn masiv...
Era ca un castel. O noapte aici te ar fi costat milioane.

Ajunsi la receptie,Lawrence ne a inchiriat 2 camere,iar toate cheltuielile erau trecutr le cardul lui.

-Uite-ti banii,Lawrence! Zise Nicholas cu dispret.
-Cheltuielile sunt acoperite de firma mea,Nicholas.
*De ce facea asta? Intr-adevar,ii ramneam datoare lui Lawrence,insa
...*
-Nu,ia.ti banii. Sunt si pt cazarea Lindei.
*ma simteam prost*
-Eu am...
-Nu,Lawrence. I-ai. Multumim ca ne-ai indrumat spre un hotel. Spun destul de posomorata.
*Presimt ca Lawrence a simtit asta.*