~Doar tu...~

#7

După 2 luni:
Azi era ziua cea mare. Puteam sa fiu externată,insfârșit!
Ma pregăteam adunându-mi hainele intr-i genata.
-Hey! Aud o voce care tocmai intrase pe usa.
Ma intorc. Era Nicholas.
-Hey și ție ,spun eu.
-Ai nevoie de ajutor?
-Nu,mă descurc. Știi unde e Lawrence?
Dupa cateva momene,mi-a raspuns:
-Nu.
Ma uitma ganditoare la Nicholas. Mințea?
-Bine,o sa-l caut eu,atunci. Mersi oricum, spun incercand sa par oarecum iniferentă de răspunsul pe care mi l.a dat.

Am iesit din sală cu geanta pe umăr. Nicholas nu venise.
Dupa ce mi-am primit fișele de externare,am putut pleca. Am ieșit din spital.
Am inspirat aerul curat din plin.
*Bun venit,lume noua!*
Coborând treptele,i-am vazut masina lui Lawrence,acesta vorbind la telefon.

M-am apropiat. Imediat ce m-a vazut a inchis telefonul si m-a imbratisat.
-Cum esti? Ai rezolvat cu externarea?
-Da,spun hotărât.
Zâmbea. Zâmbeam. Era liniste. Mereu am urât momentele de genu'. Nu știam cum sa ies din ele.

Un clanxon ne-a trezit la realitate. Stăteteam in mijlocul drumului.
Lawrence m-a luat de mână și ne-am dus pe trotuar.
-Hai să mergem ,zise Lawrence.
*Nu stiam ce sa fac. Trebuia sa mi gasesc o locuinta a mea.*
-Du-te tu,eu am să caut niște joburi pe care le.am vazut in ziare.
Se uită puțin amuzat la mine,după care zise:
-Nu ți-am spus,însă, am nevoie de o secretară.
*Adica sa lucrez intr-un ditamai hotelul cu un drăguț ca Lawrence?!*
Văzând că am căzut pe gânduri,adăugă:
-Nu accept un refuz! Daca e vorba despre bani..
-Nu,nu -il intrerup- doar că,in momentul in care am urcat in avion,mă gândeam să mă angajez,pentru inceput..nu știu,la ceva mai simplu,dar ma trezesc cu o super propunere fulger.
-Păi,vei lucra la firmă,adica tornin hotel. Camera de sus va fi a ta. Eu zic ca e o oferta de nerefuzat ,zpuse amuzat.
Vazand ca nu ma pot hotarî,zise:
-Daca ai nevoie de timp...
-Sigur,maine iti voi da raspunsul. Asa pe moment mi-e cam greu.

Am urcat in mașină,înspre hotel. Am ajuns in fața minunatei clădiri in 15 minute.
Nicholas era deja aici. Ne astepta.
-Măi,măi, zise atat de ironic.
-Bună,ii zic eu.
Fața lui era plina de ură. Cateodata ma intreb de ce am vrut sa-l ajut. E o persoană ... Destul de josnică.
-Linda,zise punându-mi mâna pe braț,lucru care i-a atras atentia lui Lawrence .
-Ce e? Zic dându-ma mai in spate,astfel incat mana lui a cazut in gol.
-De ce faci asta?! Se răsti la mine.
-Poftim? Ii spun ,după care ui fac semn lui Lawrence ca ma descurc.
-Ma venit aici pentru altceva, trebuie sa.ti amintesc?! Insa tu esti ocupată sa te fâțâi pe lângă bogătani!
*Vorbele lui erau aruncate cu atata ura,ură acumulata de mult timp. *
Ma uitam fara sa-i zic nimic. "Duritatea" mea a disparut cand am ramas singura,fara casa,fara nimic.
Nu-i puteam reproșa nimic. Nu știu de ce,insa nu puteam. Nu puteam sa urăsc pe cineva atât de mult.

-N-ai de zis nimic?! ,strigă el.
Pf,logic,am dreptate, pufni el.
Lawrence interveni. Nu ma puteam descurca. Aveam nevoie de timp. Totul se intampla asa repede.
-Cui crezi ca-i vorbesti așa?! Urlă Lawrence.
-Te deranjeaz adevarul?! Nu.i mai lua apararea in fața mea. Esti constient de ceea ce zic eu!
Plind de furie,Lawrence îi dădu un pumn, punându-l la pământ.

În momentul ăla mi-am amintit de pumnul pe care l-am primit eu.
Cand am vrut sa.l.calmez.pe Lawrence,Nicholas, cu fața insangerata,scoase un pistol din cămasă.

-Nicholas! Strig eu. Oprește-te!.
Își duse pistolul la tâmplă.
-Esti fericit,Domnule Bogătan? Ai mai avea clienti stiind ca cineva s.a sinucis aici,in curtea marelui tau hotel din cauza patronului?
Lawrence nu făcea nimic,inafa de a se apropia ușor de Nicholas.
Eram agitată. Niște lacrimi mi.au scapat,fiind urmate si de restul.
-Veniți ,lume! Striga Nicholas trântindu-se in genunghi.
Sutele de oameni au iesit in curte sau se uitau de la ferestre.

Lacrimile din ochii lui Nicholas i-au umezit fața.
-Priviti-l pe șarlatan!!striga Nicholas.
Lawrence grăbi pasul.
-Stai acolo! Astfel,trag! Țipă Nicholas.
-Omule,calmeaza.te,hai sa dicutam! Țipa Lawrence.

-N..nu! Urlă Nicholas.
Lawrence repezindu-se,l-a trantit pe spate pe Nicholas,amandoi liptandu-se pe pistol.

Se auzi un foc. Oamenii țipau și fugeau speriati.
Lawrence s a ridicat cu pistolul. Politia isi facu aparitia,luându-l pe Nicholas,cât si arma.

-Calmativa-va oamenei buni,a trecut! Anunta Lawrence,dupa care s-a indreptat spre mind, luându-ma in hotel.
Nimeni nu zicea nimic.
-Te simti bine?
Dupa o oarecare ezitare am raspuns:
-Din fericire,da.
-Mai bine te-ai duce sa te odihnesti. Abia ai fost externata si s-au i tamplat atatea.

Am plecat spre camera mea. Ajunsa inauntru,m am aruncat pe canapea,ostenita.