~Doar tu...~

#21

Eram deja acasă în Londra. Aceasta călătorie chiar imi priise,chiar daca diminețile n-am avut timp sa le savurez.

Daaar,astăzi mergem la Meredith si sincer,abia astept s-o revad. Vom sta,probabil la ea cateva zile.

Ma simt excelent cu ea. Este exact ca mama de care eu n-am avut parte. Sincer,niciodata nu mi-am cunoscut părinții bilogici,căci mă aruncaseră in orfelinat inca din primele mele luni de viață.

Chiar aș vrea să o cunosc,măcar sa stiu,ca undeva acolo,e bine si ca poate se mai gândește la mine. Nici nu știu daca mai am frați sau surori. Tocmai de aceea,Meredith este ca o mamă pentru mine.

Mă pregăteam in dormitor, luându-mi câteva schimburi. Lawrence era la parter,pregătindu-l pe Max,căci de data asta,venea și el cu noi.

Am coborat cu un rucsac in spate. Eram,ce-i drept,îmbracată in stil sport.

-Ești gata ,frumoaso? ,mă întrebă Lawrence băgându-l pe Max pe bancheta din spate.

Am incuviintat, urcandu-ma-n masina. Aveam ceva de mers,asa ca imi luasem niște covrigei ca să ronțăi pe drum,dându-i și lui Lawrence câte unul.

Se însera,iar noi ajunsesem. Meredith ne intampina. Lawrence deschise usa pentru Max,acesta iesind bucuros,adulmecand si dand din codiță.

-Bună seara,o salut eu îmbrățișand-o.

-Oh,bună seara,dragilor!,spuse Meredith cu aceasi voce primitoare.

-Bună seara,mămico,spuse Lawrence sărtând-o pe obraji.

Adem ieși in tocul ușii.

-Mamă,hai inauntru,o sa racesti!

Ne-am dus cu toții în casă,așezându-ne la masă.

Mâncasem copios,dupa care urmă partea mea preferată,când cu toții ne strângeam în jurul șemineului,povestind.

Discutasem diferite lucruri,chiar si despre nunta.

-Aștept nepoțeii,spuse Meredith chicotind.

Obrajii mei se îmbujoraseră.

-'Or să vină și ei ,mamă,insa toate la timpul lor,spuse uitându-se la mine si zambindu-mi cu coltul gurii.

Discutasem noi ce dicutasem,ca Meredith se luă de viața lui Adem,care statea plictisit pe telefon.

-Adem,însoară-te și tu,cum a făcut fratele tău!

Lawrence râse cu poftă,Meredith uitându-se șiret la el.

-Mamă,ce casatorie incerci sa.i bagi in cap lui Adem? Nici nu are nevoie,spuse continuând să râdă.

Adem se simți deranjat de vorbele lui Lawrence.

-Aveți dulceață? ,spun schimband subiectul,căci mă trezisem c-un gust de dulceață-n gura .

-Oh,da,in bucătărie.

Am vrut sa ma ridic,insa Lawrence imi făcu semn să stau jos.

Se dusese el să-mi aduca. Meredith il fixă cu privirea pana se facu nevazut din cauza paretelui care separa bucataria de hol.

Deodata,telefonul lui Adem incepu sa sune,acesta se ridică și ieși afară.

Inchisesem ochii. Gustul ăla intens de dulceată nu-mi părăsi gura.

Veni și Lawrence c-o farfurie plina cu așa ceva.

-Mmm,merci ,ii spun incepand deja sa mananc.