Ar trebui să am...curaj

214 10 0
                                    

Stateam in pat. Rue plecase de vreo 2 ore,iar eu n-aveam somn,plictisindu-ma teribil.

Poate,era mai bine daca mergeam. Sau nu. Sau da. Sunt atât de nehotărâtă.

Mã ridic din pat,fâțâindu-mă prin camera.

Brusc,ușa se deschise,apărând o silueta. Nu o puteam distinge din cauza intunericului.

-Rue?,apuc sa zic.

Silueta misterioasă se apropie de mine,punându-mi o cârpă-n gura luându-mă.

Incercam sa ma zbat,insa,in zadar. Dupa un timp,cedasem.

Am fost trantită pe podea. Mă aflam langa picioarele cuiva.

Ma ridic rapid,lumina fiind aprinsa. Era tipul de afară.

-C..ce vre..vrei? ,spun cu o voce subțire.

-Pe tine,raspunse scurt,impingându-mă-n perete.

-La...lasa-ma,reusesc sa zic printre saruturile forțate.

Acesta se opri. Pe fața mea se putea citi panica.

-Ești așa slabă,So.

SO? De cand isi permitea sa-mi zica SO?

-Lasă-mă! ,spun vazand ca ma saruta pe gât.

-Sau ce?

-Sau...țip de o să crape geamurile!

-Nu te aude nimeni,puștoaico,spuse continuând.

Îi dadusem un picioar in burta,indepartandu-l.

-AJUTOOOOOOR! ,țip eu.

-Taci,idioato! ,spuse dându-mi o palmă.

Mă enervasem. Cum îsi permitea să dea in mine?

-Nu te cunosc,tâmpitule! Lasă-mă-n Doamne Iarta-ma-n pace!!,țip eu.

Ca și cum ar fi surd,se apropie dându-mi bluza jos.

Ma enervasem și-i dădusem un pumn. Se opri, ducându-și mâna la buza care-i sângera.

-Cățea proastă! ,spuse dându-mi un pumn,de mă arunca pe podea.

Mă ridicasem,țipând.

-Taci,idioato!,spuse incepand sa ma loveasca de-a binelea.

Imi pierdusem echilibrul,picioarele mele devenind niste jeleuri,prabușindu-ma pe podeaua rece,unde picoarele lui ma loveau in burttă.

După un timp,se opri,zicând:

-Ai scapat usor,norocul tau ca esti noua. Inavata.te sa nu-mi mai iesi din cuvant!, urlă la mine.

Un mic scâncet îmi ieși pe buze. Privirea mi se încețoșă.

***

Deschid ochii brusc, ridicandu-ma-n fund. Mă aflam in același loc.

Imi pun bluza pe mine,iesind. Nu stiu unde ma aflu. Ceea ce puteam sa vad sunt niste... Camere cu gratii.

Ma aflu la inchisoare? Nu,cred ca-n zona cu carcerele.

Vad niste scari,pe care urc. Ajung inapoi in scoala.

-Sophia!! ,aud vocea disperata a lui Rue.

-Hm?

-Unde...,se opri analizansu-ma.

-Ce e?

-Arați groaznic! El a fost,nu?!

Am oftat.

Noi doi.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum