Noi doi.

În doar 2 luni...

Tocmai am intrat la o inchisoare de maxima securitate din Venetia. Ma aflam pe scaun in fata directorului acelui loc,privindu-ma cu superficialitate.

-Deci,pustoaica asta...e o problema pentru societate?,intreba directorul suranzant pe sub mustacioara sa aproape inexistenta.

-Da,raspune seful sectiei care m-a adus aici.

Ii priveam atent pe cei doi.

-Pot imparti celula cu cineva?,intreb eu.

Directorul imi arunca o privire ciudata,apoi spuse:

-Da.

-E la alegere?

-Ce-ai fato?  Luati-o.

Am fost luata de paznici si aruncata intr-o celula,de unsa singura. 

***

Ma roteam prin celula,apoi directorul aparu.

-Pe cine cunosti de-aici?

-Pe nimeni,neg eu.

-Hm,nu-i ca si cum mi-ai spune adevarul. Maine de dimineata veti face curat prin oras.

Am incuviintat.

***

Ma aflam in oras,incepand sa strang gunoaie,mai mult de forma,caci privirea mea il cauta pe Dylan.

Brusc,un miros familiar imi dezmierdă narile. Dupa un copac se afla el,Dylan al meu.

Un zambet imi aparu pe fata,mergand repede la el,luandu-l in brate.

-CE CAUTI AICI?! ,spuse Dylan mai mult in soapta.

-Ma plimb si eu prin Venetia...

-N-am timp de glume. Spune!,se rasti la mine pe un ton serios.

-Am venit sa te vad.

-Nu pot sa cred. Tu iti dai seama in ce te-ai bagat?

-Da...

-Nu,chiar deloc. E un loc oribil,n-o sa supravietuiesti aici.

-Cat timp esti tu aici...

-So,n-o mai face pe indragostita.

-Nu m-asteptam la reactia asta.

Acesta ofta.

-Nu trebuia sa vii.

-Nu puteam sa nu te vad,intelegi?!

-Fii atenta,proasto. Vezi-ti de treaba,discutam la cantina.

Cuvintele lui ma deranjasera. Nu ma asteptam la reactia asta. Brusc,o parere de rau imi invada corpul. Imi parea rau pentru ce i-am facut lui Adem,doar pentru Dylan...care...

O lacrima mi se scurse pe obraz. Incercam sa ma abtin.

***

Intrasem in cantina plina de delicventi. Cate n-am trait pe lumea asta.

Ma asezasem la o masa mai retrasa ,care era goala. Incepusem sa-mi mananc ciorba fara gust. 

Usa se deschise,intrand Dylan. Isi lua portia de mancare,cautandu-ma cu privirea. Se aseza langa mine,incepand sa manance.

-Ce mai faci?,il intreb.

-De ce ai venit?

-Pentru tine.

-Nu esti normala.

-Nici tu.

-Nu e deloc usor aici.

-Nici mie nu mi-a fost usor.

-Ce naiba faceai inafara sa plangi ca o mironosita pe canapea?!

Ma intristasera vorbele lui.

-Nu m-am asteptat la reactia asta. Esti bine?

-Normal,idioato. Dar tine minte,cat timp te aflii aici,esti pe cont propriu.

-La naiba,ce ai?

-Trebuia sa te gandesti de 2 ori inainte sa vii aici,nu s-o faci pe rasfatata.

-La fel si tu. Eu ,spre deosebire de tine,boule, ti-am simtit lipsa,intelegi?! Da tu te-ai distrat cu altele pe la colturi,in timp ce eu ma gandeam cum sa te scot de-aici.

-Poate n-ar fi trebuit sa vii.

-Ai dreptate. Mai bine ma aruncam de pe un pod,spun dand cu pumnul in masa si plecand din cantina.

Ma dusesem direct in celula,incepand sa plang.

-Fetito!,se auzi vocea paznicului speriat,crezand ca am evadat.

-Ce?,ii spun printre lacrimi.

-Tu ai venit pentru cineva aici,nu-i asa?

-Ce-ti pasa tie?,il intreb.

-Ai dreptate,insa,esti o copila nevinovata. Fii tare.

Nu-l bagasem in seama. De când un paznic e milos cu cineva?

Stăteam pa salteaua veche si prafuitã din celulă. Pe lângă faptul că aici e foarte frig,paznicii roiesc ca niște furnici in toată cladirea,camerele de filmat sunt cu zecile peste tot ,iar micile pedepse pentru evadare te pot costa viața.

Ajunsesem să mă simt la fel ca inainte sa ajung aici. Singură. Insa ceea ce am omis,a fost faptul ca acasă il aveam pe Adem,insa eu trebuia s-o fac pe îndrăgostita.

Regret. N-am crezut c.o sa regret cand o sa.l vad,insa,m-am inselat. In doar 2 luni deja m-a uitat,in timp ce eu...

Plângeam. Mă abțineam să nu suspin prea tare,având in vedere ca puteam sa fiu auzita.

Acum lacrimile imi curg datorită faptului că regret. M-am distrus pe mine,doar pentru un bou.

Insa-n mintra mea Îl voiam. Îi simțeam atât de mult lipsa si simțeam că nu sunt doritã,însã îl iubeam.

M-a făcut să fiu dependentă de parfumul și atingerile lui,iar acum, ma respinge.

La naiba, nu-l pot scoate din minte. Bărbatul ăsta mă înnebunește.

***