Noi doi.

,,UITA-L" PARTEA III.

Adem P.O.V:

Ii privesc chipul angelic. La naiba,ce mai seamana cu Lawrence.

Deschide usor ochii,intalnindu-i pe-ai mei.

-Te simti mai bine?,o intreb.

-Mhm,spuse  frecandu-se la ochi.

-Ai avut parte de-un atac de panica,asta au spus medicii. Daca ajungeam putin mai tarziu....

-Dylan?

Tot intreaba de tampitul ala de Dylan. Imi vine sa-l omor cu mana mea,insa ... Sophia ar suferi. Mult.

-E bine,azi o sa fie eliberat.

-Da?,intreba plina de entuziasm.

-Mhm,spun eu.

-Azi e vreo sansa sa plec acasa?

-Da,imediat ce doctorul spune ca esti ok.

***

Ne aflam in fata sectiei. Iesisem din masina,intrand in cladire.

Dylan se afla langa un politist. Sophia i-a sarit in brate,incepand sa se sarute. Ma apropiasem de politist platindu-l,apoi am semnat niste fise. 

SOPHIA P.O.V:

-Iubire,esti bine?,il intreb.

-,,Iubire"?

-Taci,ii spun,lovindu-l jucaus in umar.

-Aparent,da. 

Dumnezeule,il iubesc atat de mult. Adem se apropie de noi.

-Megem?,intreba pe un ton rece.

Am incuviintat,iesind din cladire. 

***

Ne aflam acasa. Adem ne lasase,apoi plecase direct.

-So,cine e ala?

-Unchiul meu.

-E..un...

-Da,stiu,greu de crezut.

Intrasem in casa.

-So,vreau...sa vorbesc ceva cu tine,spune tragandu-ma spre canapea.

-Bun,ce e?,il intreb curioasa.

-Vreau sa ma ierti...

-Oh,fii serios...

-Nu,So...

-Nu pot sa cred ca inca te mai gandesti...

-So..

-Mai ales ca eu nu pot rezista fara tine!

-PLEC,SO!,reusi sa spuna de mine.

Facusem ochii mari,crezand ca e o gluma.

-Nu e amuzant,ii spun.

-Plec,iarta-ma.

-Esti idiot?! De ce sa pleci?! Nu mi-ai spus tu ca te distrugi singur stand departe de mine?!

-Stiu,insa...

-Insa ce?!,spun nervoasa.

-Insa locul meu nu e aici.

-Si unde e,ma rog? In Scotia?

-La inchisoare,desteapto! Nu pot sa stau cu tine. Sunt violent si-mi sare tandara din orice.

Ma abtineam sa nu plang.

-O..o da te controlezi cu timpul...,ii spun cu o voce joasa.

-Nu incerca sa te minti singura. Amandoi stim ca nu va fi asa.

-Ba da,insa trebuie sa...

-SA PLEC! MAINE O SA PLEC SI O SA MA UITI,BINE?!

Simteam cum o sa innebunesc. Urcasem la mine-n camera,inchizand usa,lacrimile incepand sa-mi curga. Mi-a promis ca n-o sa ma lase singura. MI-A PROMIS!

Stateam pe pat plangand. De ce imi face asta? 

***

Ma trezesc la 04:30. Ma schimb si imi aranjez parul,intrand in camera lui Dylan,care isi facea bagajele.

Acesta vazandu-ma,se opri,spuanandu-mi:

-Te rog nu plange.

-De ce faci asta?

-Pentru ca te iubesc!

-Nu vezi ca ne faci rau amandurora? Sau poate tu nu mai simti la fel ca mine,insa...

Acesta ma ignora,eu continuand:

-Am venit sa-ti urez drum bun...si,cand vei iesi de acolo , poate...

-Imi pare rau,So. S-a terminat. Sunt un pericol. Poate am o problema,nu stiu.

Imi muscasem buza inferioara,el continuand:

-Si sa stii ca te iubesc,insa...asa e mai bine.

Simtisem cum un firicel cald de sange se prelingea de la buza pe barbie.

-Oh,frumoaso,nu-ti fa rau singura!,spuse apropiindu-se de mine stergandu-mi sangele de pe barbie,eu evitandu-i privirea.

-Nu inteleg de ce deodata...pleci!,spun indepartandu-i mana .

Acesta ofta,intorcandu-se la bagaj.

***

Nu credeam c-o sa ajung sa-mi las iubirea sa plece. Il priveam de pe geam cum iesise din curte,ducandu-se spre un taxi.

Lacrimile mi-au invadat fata,stand plangand langa fereastra. Si el m-a lasat. Ma simt mai singura ca niciodata. Ce sens mai are acum viata mea? 

Imi spijinisem capul de geamul mare,asteptand sa-l vad pe Dylan care se intoarce spunandu-mi ca a fost o gluma .

Brusc,usa se deschise,intrand.....DYLAN!

Ma ridic stergandu-ma la ochi sa-l imbratisez.

-Sa nu mai pleci niciodata!,ii spun.

Rupand imbratiseara il vad pe Adem. Ma frec la ochi. Un Adem in carne si oase statea uimit de reactia mea.

-Scuze,ii spun. 

-N-ai de ce sa-ti ceri scuze,printeso,spuse mai degraba in soapta.

Ma indepartasem de el ,asezandu-ma pe canapeaua moale. Statem cu capul in genunghi,plangand usor.

Adem se aseza langa mine,mangaindu-ma pe spate.

-Printeso,nu plange.

Il priveam cu coada ochiului. 

-Vreau sa fiu singura,ii spun .

Acesta nu mai zise nimic. Se indrepta spre usa,spunandu-mi:

-Daca ai nevoie de un sprijin,suna-ma la orice ora.

***

Stateam de o ora si ma foiam,neputand sa adorm. Ma ridic din pat si merg in camera lui Dylan,asezandu-ma-n patul lui,simtindu-i parfumul imbibad in fata de perna.

Adormisem tinandu-i perna in brate.