Noi doi.

E chiar el?

Azi e ziua cand implinesc 21 de ani. Dap,au trecut 3 ani pe langa mine,fara sa-l mai vad pe Dylan,fara sa am parte de un zambet adevarat.

Locuiesc cu Adem,in Florida,in aceeasi casa,aceeasi strada. Ba chiar,Adem mi-a deschid un magazin de pantofi,numit ,,Sophi Shoes,, nu departe de casa,la care aparent,sunt proprietara. Am ceva planuri cu acesta mic afacere,ce-i drept. As vrea s-o extind si-n Londra,fiind destul de populara aici,in Florida.

Tot Adem a mai deschis un club de noapte,unde planuiesc sa-mi petrec aniversarea,asta cand se va intoarce Adem de la firma din Londra.

***

Ma roteam prin casa plictisita.

Dupa un timp,ma hotarasem sa ies la o scurta plimbare pe aleile din apropierea casei.

Ma incaltasem,incuind casa si iesind din curte. Imi bagasem castile in urechi,ascultand muzica.

Am mers fredonandu-mi melodiile minute-n sir. Brusc, o persoana din spate ma intoarse si ma saruta. Din instinct,imi inchisem ochii.

Chiar daca inca aveam castile in urechi,puteam recunoaste sarutul asta dintr-o mie. Imi deschid ochii,rupand sarutul.

-Dylan?,intreb surprinsa.

-Iubito,ce dor mi-a fost de tine!,spuse imbratisandu-ma.

Parfumul sau imi dezmierda narile. Voiam sa fiu cu el pentru totdeauna,insa m-a mintit. E un criminal.

-Si eu ma bucur sa te revad,ii spun pe un ton rece.

Acesta desprinse imbratisarea si spuse:

-Iarta-ma.,de o mie de ori,iarta-ma! Stiu,venisei dupa mine la inchisoarea aia nenorocita,iar eu am fost un bou. Ba chiar urmatoarea zi am vrut sa -mi cer iertare,insa aflasem ca nu mai esti.

-Si tu ai impresia ca daca-mi apari in fata dupa atata timp o sa-ti sar in brate?!

Acesta ma privi putin confuz.

-S-a terminat,inca din ziua cand am plecat din inchisoare. 

-Adica...tu...

-Exact! Te-am uitat,mi-am refacut viata. Ai face bine sa faci si tu la fel,ii spun plecand.

Ideea e ca,nu-mi refacusem deloc viata. Chiar as fi vrut sa  ramanem imbratisati o vesnicie,insa nu puteam trece peste faptul ca a ucis,m-a mintit si mi-a vorbit in ultimul fel.

Fata mea care in urma cu 10 minute invatase sa-si ascunda sentimentele,a devenit din nou vulnerabila. Expresia trista imi aparu pe fata,urmata de niste lacrimi.

***

Ajunsesem acasa,unde Adem ajunsese deja,masina lui fiind parcata-n curte. Apasasem usor clanta,in speranta ca Adem n-o sa ma auda si o sa pot merge direct la mine-n camera.

Intrasem ,descaltandu-ma.

-Ai venit,frumoaso!,spuse Adem venind din living.

-Aam,cum a fost in Londra?,il intreb pentru a-mi ascunde starea de spirit cat mai bine.

-A decurs totul bine. Data viitoare te iau si pe tine.

Zambisem fortat,urcand scarile. Adem urca in urma mea,ceea ce ma facu sa-mi dau ochii peste cap. Daca o sa se mai tina dupa mine,isi va da seama ca din nou sunt cu moralul la pamant si iar voi avea parte de o ora de interogatoriu.