Au trecut 2 luni,iar dormitul in camera lui Dylan a devenit o obisnuinta. Inca ii simteam lipsa. Imi era dor de le si glumele lui idioate.
Acum,puteam doar sa-l astept. Era la o inchisoare din Venetia. Va vine sa credeti ca as fi vrut sa fac ceva numai sa ma duc langa el?
Disperarea mea continua sa creasca,nu mai aveam prieteni,nu mai raspundeam la mesaje,nu mai faceam nimic. Adem venea si-mi platea facturile,aducandu-mi se de mancare.
-Printeso,ti-a venit meniul.
Stateam cu perna lui in brate si cu lacrimi in ochi.
-Nu mi-e foame.
-Sophia,ar trebui sa te duc la un psiholog.
-NU!,tip eu.
-Esti distrusa psihic,frumoaso. Vreau doar sa te ajut.
-Scoate-l de-acolo,ii spun c-o privire taioasa.
-Nu pot.
-Atunci nu ma poti ajuta.
-Uita-l o data,pentru tine! El s-a dus si te-a uitat!
-TACI!,tip eu. Nu iti permit sa vorbesti asa ceva. Pleaca,ii spun.
Acesta pleca din nou. Stiam a mai trebuia sa vina,pentru celelalte mese ale zilei,insa de data asta simteam c-o sa-l pierd de tot. Parfumul din perna sa aproape s-a dus din cauza lacrimilor care nu incetau sa-mi curga de mai bine de 2 luni.
Ii pusesem perna cu grija pe pat,apoi,m-am dus in camera mea,unde m-am imbracat ca o asasina. Eram in pragul disperarii.
***
CITEȘTI
Noi doi.
RandomAcesta este continuarea povestii ~DOAR TU...~,mai exact un VOLUM 2. *** Îl voiam. Îi simțeam atât de mult lipsa si simțeam că nu sunt doritã,însã îl iubeam. M-a făcut să fiu dependentă de parfumul și atingerile lui,iar acum, ma respinge. La naiba...
