O viata fara ea...

144 12 0
                                    

Trecusera 3 saptamani,iar ranile mele se vindecasera in mare partea,scapand de bandaje.

Insa totul era diferit. Ma trezeam fara ea,mancam fara ea...ii duceam dorul.

Jacob era distrus,tinand doliu.

Iesisem din camera pentru a merge la cantina. Stateam singura la masa unde ne asezam mereu ,manandu-mi ciorba fara gust. Masa la care radeam , acum se transformase intr-una pustiita si  cu o atmosfera gri ,la fel cum era si cand ajunsesem aici.

Dylan veni si el,asezandu-se langa mine. Cel putin el mai colora atmosfera,caci sufletul meu din nou se simtea singur.

-So,esti bine?

-Da,ii spun luand o lingura din ciorba.

Mancasem tacuti. 

Dupa ce terminasem,iesisem afara,stand pe o banca,alaturi de Dylan.

-Promote-mi ca n-o sa ma lasi singura,ii spun.

-As putea? M-as intorce din morti numai ca sa-ti revad zambetul .

Oftasem.

-Am avut parte de multe pierderi. Intai parintii mei,care,au murit intr-un accident. N-o sa le uit niciodata fetele insangerate,mai ales pe cea a mamei,spun curgandu-mi o lacrima pe obraz.

Dyaln ma imbratisa.

-Esti prima perosana careia ii spun ca mama si sora mea s-au sinucis,defapt. Tatal meu daduse vina pe mine,fiind foarte tulburat de situatie. Nu ma mai cautase niciodata de atunci. Cred c-a si uitat ca are un fiu.

-..adica esti tinut aici pe nedrept!

-Cam asa.

-Si eu.

-Serios?

-Da. Am fost la o petrecere,iar tipul care o organizase isi drogase (  si i-am relatat amaniuntit intamplarea).

-Niciodata nu intelesesem de ce te aflii aici. Mereu voiai sa-i aperi pe altii. Si-acum stiu de ce.,spuse pupandu-ma pe frunte.

-Oricum,astept ziua in care voi iesi de aici,sa-i dau una-n cap nenorocitului,spun surazand.

-Eu am 20 de ani...

-Glumesti?!

-NU.

-Pai si ce mai cauti aici?

-Unde pot sa ma duc? Voi astepta ca tu sa-mplinesti 18 ani ,sa plecam de-aici.

Zambisem.

-Te iubesc,spun fara sa ma gandesc.

-Serios?

Tresar dandu-mi seama ce-am spus.

-Aparent,gandesc cu voce tare. Ma refeream la....ăm...

Dylan ma saruta,de data asta raspunzandu-i la sarut,transformandu-se-ntr-unul plin de pasiune si dor.

-Si eu te iubesc,ingeras,spuse dupa ce intrerupsem sarutul din cauza lipsei de oxigen.

Mă simțeam,pentru prima oară-n viața mea în siguranță,în brațele cuiva.

Puteam să simt cum golul din inima mea se umple, la fiecare atingere a sa.

***






Noi doi.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum