Noi doi.

Aparent,avea dreptate...

Imi deschid ochii din cauza unei intepaturi teribile care nu-mi lasa capul in pace.

Arunc o privire prin imprejurimi. Imi deschid seratrul noptierei de unde scot o pastila. Privirea mi se ridica pe noptiera,unde se afla o tava cu un mic dejun bogat,alaturi de un suc de portocale.

***

Cobor cu vasele in mana,durerea facandu-se nesimtita.

Le spal,apoi imi indrept privirea spre sufragerie,unde il vad Dylan care isi cauta ceva.

-Ce cauti?,il intreb,ajungand in tocul usii.

-Pe tine,spuse si ma saruta.

-Deci?,il intreb dupa sarut.

-Ai vreun pix prin casa asta?

Il priveam abtinandu-ma sa nu rad. De ce ar cauta pixuri in living,serios!

-La mine-n camera,ii spun,el indreptandu-se val-vartej spre camera.

Cobori cu 2 pixuri in mana,si-mi spuse:

-Pe diseara.

-Unde pleci?

-Mi-am gasit un job,daa!,spuse iesind pe usa.

Cand a avut timp? Decid sa nu-mi prea bat capul,asa ca urc sa ma schimb de pijamale si sa aranjez paturile.

***

Stateam intinsa pe canapea,c-o revista-n mana. Trebuie sa-mi gasesc si eu de lucru,insa,serios,stau muuult prea bine aici.

Brusc,aud un ciocanit in usa. O fi  tembelul de Dylan care si-o fi uitat ceva,mai excat,cheia de la casa.

Ma ridic de pe canapea,deschizand usa. Imi facusem ochii mari,vazandu-l pe Adem ,tinand in mana niste plicuri.

-Ce vrei?,ii spun dezgustata.

-Ai cerut dovezi,iata-le,spuse intainzandu-mi plicurile albe.

-Nu e momentul potr.....

-Nu,tu le iei si o sa te uiti pe ele. O sa vin sa le iau,pentru ca-s in original,spuse puanandu-mi-le-n maini,indreptandu-se spre poarta.

Inchisesem usa-n urma lui,asezandu-ma pe canapea,uitandu-ma insistent la plicuri.

Ma apuc sa deschid primul plic,unde se aflau niste poze cu tata cand era mic,alaturi de el. Rasfoind pozele,vazusem una cu parintii mei,mama fiind insarcinata.

Starea mea lenesa se schimba intr-una trista. Rasfoind pozele,am gasit si una cu Adem si tata.

Deci,avea dreptate. L-a cunoscut pe tata,insa pozele nu-mi demonstreaza gradele de rudenie cu el.

Deschid al doilea plic,unde se afla certificatul de nastere al lui Adem,iar in al treilea plic,cel al tatei,in original.

Aparent,erau frati,avand aceasi parinti.

***

Se insera,Dylan nu era acasa ,iar eu inca eram tulburata de veste. Trebuie sa vorbesc cu Adem,sa-mi cunosc mai bine parintii.

Imi aud telefonul sunand,asa ca merg repede in bucatarie,caci il uitasem acolo. 

Nu cunoasteam numarul, insa raspunsesem,in speranta ca e Dylan.

EU: Alo?

X: Buna frumoaso.

EU: Cine esti?

X: Adem.

EU: Oh,amm...

Adem: Te-ai uitat prin plicuri?

EU: Da...

Adem: Si tot nu ma crezi?

EU: Iti datorez niste scuze. Poate vii maine sa iei plicurile,spun pe o voce confuza.

Adem: Vin acum.

EU:Acum?

Adem: E prea devreme?

Eu:N..nu,vino.

***

Se auzi un ciocanit in usa,asa ca o deschid. E Adem,care veni c-un buchet de flori.

-Pentru ce-s astea?

-Pentru tine.

Le luasem putin confuza,insa gandul ca e unchiul meu ma mai calma.

Adem intrase deja-n living,eu punand florile-ntr-o vaza.

-Bun,pai,unde-s plicurile?

-Aici,spun dadnu-i-le.

-Merci,nepotico,spuse ironic,indreptand-se spre usa.

-Aaa,nu mai ramai?,il intreb si sincer,ce-i cu intrebarea asta? 

Acesta se opri,apoi isi intoarse privirea spre mine si-mi spuse:

-Ne mai vede,printeso.

Inchisesem usa-n urma lui. Ma simteam ciudat. 

Ma apropiasem de crinii parfumati. Observ,ca acest buchet avea si-un bilet:

,,Pentru cea mai speciala nepoata,nu-i ca si cum as mai avea. Nu esti singura!"

Un zambet imi lumina fata.

Brusc,usa se deschise-n spatele meu,facadu-ma sa tresar. Ma intorc,vazandu-l pe Dylan care avea o expresie furioasa. Furia i se accentua vazand floile din spatele meu,puse-n vaza de portelan.

-Ai venit!,ii spun incercand sa-l imbratisez,insa ma impinse,urcand furios.

Urc dupa el.

-Ce naiba ai?!,tip eu din urma lui.

Se intoarse dandu-mi o palma.

-Dispari!,urla el.

-Daca mai utli o data,o sa dormi afara!,ii spun calm.

Primisem un pumn,de ajunsesem sa cunosc si acesta podea.

Ma ridicasem.

-IESI AFARA!,urlu eu.

-Tampito,te-am ascultat pe tine!  DE LA CINE NAIBA SUNT FLORILE?!,tipa el,lovindu-ma-n continuare.

***