E seară. Simt că înnebunesc.
Aș vrea să-i trag niște pumni pentru ceea ce mi-a făcut.
*Ba ai vrea să-l săruți si să uiți de tot.*
*Vreau să plec,sa uit de tot ce inseamna Dylan.*
*Nu prea cred*
*Oh,mai taci constiinta. M-am luat dupa tine si ma aflu intr-o celula singură, cu lacrimi in ochi.*
*Dar asa ai putut sa-l vezi.*
*Nu mi-e de-ajuns.*
*Oh,te rog. Acum plangi doar pentru cuvintele pe care ți le.a spus.*
*Taci.*
Îmi scutur capul.
-Conștiință?,strig eu un pic cam tare.
Paznicul se apropie.
-S-a-ntâmplat ceva domnișoară?
Brusc,vazându-i cheile la brau,o idee tâmipta imi lumina mintea.
-Domnule,spun apropiindu-ma.
Fiind suficient de aproape,il dau cu capul de gratii,devenind vulnerabil si-i fur cheile.
M-am asigurat ca nu sunt in raza vizuala a camerei aflate in celula mea ,asa ca as deschis usor usa.
Ii luasem vesta,pistolul si fesul ca sa nu fiu observata de camere.
Am inceput sa grabesc pasul,vrând sa ajung la iesire,undr se aflau 2 paznici.
Trecusrm cu fața-n pământ,insigna de pe vesta mea stralucind ij reflexia lunii,ceea ce pribabil le.a confirmat ca sunt de-a lor.
Imi parea rau de paznic,insa,nu mai suportam sa stau aici nicio secundă.
Mergeam pe lângă gard,in speranta sa gasesc vreo gaura.
Brusc,simt o mână pe umărul meu,ceea ce mă făcu să mă-ntorc speriată.
-Frumos plan de evadare, frumoaso.
-Cine esti?!,intreb eu.
-Hm,un prieten.
Decid sa plec,insa ma prinse de incheietura mâinii.
-Și ca-ntre prieteni -continuă el ironic- trebuie sa fim egali.
-N-am de gând s-ajut un delicvent!
-Fie. Cred c-o sa.ti placa mica pedeapsa.
Apoi imi amintisem de micile pedepse.
-Pune-ți pofta-n cui,dragule!,spun dându-i un pumn in față,fugind cât mă țineau picioarele.
Bun,aveam o problema. Nu puteam sa ies.
Stăteam lângă gard. Am eșuat,din nou. Mă bag in toate prostiile si nu pot sa nai ies din ele.
Văzusem niște paznici care se apropiau de mine.
-Prindeti-o! ,strigase unu'.
N-aveam de gând să mă opun. Știam că n-am cale de scăpare.
Mă ridicaseră de jos,luându-mu arma. Am fost dusă in celulă.
-Maine sa vad daca mai scapi vie! ,spuse un paznic.
***
-Trezirea,micuță fugară!,țipă un paznic la mine.
Mă ridic din pat,fiind incatusata si dusă de paznici într-o cameră destul de mare,unde se aflau catuse,lanturi,biciuri si multe alte aparate de tortura.
CITEȘTI
Noi doi.
RandomAcesta este continuarea povestii ~DOAR TU...~,mai exact un VOLUM 2. *** Îl voiam. Îi simțeam atât de mult lipsa si simțeam că nu sunt doritã,însã îl iubeam. M-a făcut să fiu dependentă de parfumul și atingerile lui,iar acum, ma respinge. La naiba...