Sunt o lașă PARTEA II.

157 11 1
                                    

-Trezirea,lenesilor sau va pun  sa spalati baile cu periuta de dinti!

Ma ridicasem lenesa din pat,punandu-mi uniforma. Rue facu la fel. Iesisem amandoua indreptandu-ne spre salile de curs.

DUPA CURSURI:

Mergeam alaturi de Rue si Jacob spre cantina. Ne asezasem la o masa,incepanad ne mancam ciorba.

-Yacx!,exclam eu.

Rue si Jacob incepusera sa rada.

-Va trebui sa te obisnuiesti,domnita,asta mancam toata saptamana!,spuse Jacob amuzat.

-Pana si eu gatesc mai bine! Ciorba asta e de-a dreptul oribila!

Dupa ce terminasem sa ma vait,mancasem,caci imi era foarte foame. Brusc,privirea imi cazu pe Dylan,care primi cu totul alt meniu.

-De ce Dylan a primit altceva? ,intreb suparata.

-El e ,,seful,, pe-aici,spuse Rue.

-Dar nu-i corect! Eu trebuie sa mananc chestia asta penibila si el....

-Oh,Sophia, el face ce vrea pe-aici....

Ma incrutasem.

-In fine,haideti sa ne recreem afara,spun tragand-o pe Rue de mana.

-Fie.

Ne indreptam toti 3 spre curtea  mirobolentei scoli. Ne asezasem pe-o banca.

Discutasem diverse banalotati,pana cand, 2 baieti au inceput sa se ia la bataie,formandu-se un cerc de elevi in jurul celor 2.

Eu si Rue ne-am apropiat. Ne-am mirat sa-l vedem pe Jacob...cu...Dylan?!

-Ce naiba face si asta cu Dylan?!,spuse Rue agitata.

-Ar trebui sa intervenim?

-Asteapta,doar daca se raneste rau.

Am incuviintat. 

Jacob era deja destul de vanat,in timp ce Dylan avea cateva zgarieturi. Nu stiu cum putea sa se bata cu ala si sa se uite si la mine,aruncandu-mi un zambet ironic.

Brusc,Jacob cazu cu maxilarul stram pe asfalt. Toti faceau galerie. Rue se apropie speriata,incepand sa tipe.

Aparusera paznicii care l-au dus pe Jacob la spital. Se putea vedea pe fata lui Dylan ca era plictisit de tot treatul asta.

Dupa ce toti elevii se risipira,Rue il trase de guler pe Dylan,gest care l-a facut sa se enerveze.

-Catea proasta,nu tu-mi calci camasa!

-Jegosule! Tu vezi in ce stare l-ai adus?!

-Nu-i vina mea ca e fatalu.

Eu stateam si ma uitam la ei,nu voiam  sa intervin.

-Bine,idiotule,e mai slab da tu te pui in mintea lui!

-Hm,o cauta cu lumanarea,spuse Dylan plictisit cu ochii atintiti asupra mea.

-Fii atent,continua Rue,ma doare undeva ca esti DYLAN ALLEN,daca frate-miu pateste ceva,te omor!

-Bine,spuse indreptandu-si ochii pret de cateva momente asupra ei.

-Si daca...

-BA DA TU NU TE MAI OPRESTI?!,urla Dylan.

-Poate ca tu ar trebui sa fi cel care se opreste,violatorule! ,tipa Rue.

Noi doi.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum