„Pentru mine toți acești oameni sunt doar atât - niște oameni. Totuși, sunt figurația din viața mea. Nu îi cunosc și nici nu o voi face, dar tot îmi vor lipsi oarecum, fiindcă sunt oamenii din orașul meu. Sunt figurația mea de când mă știu. Și dacă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Stau cu mâinile încrucișate și mă uit pe geam.
- Știi ceva? zice și pornește motorul.
Sunetul îmi atrage atenția și mă întorc spre el.
- Vom merge în excursia aia! continuă Diego hotărât și pornește la drum.
- Stai, ce? Cum?
Își fixează telefonul pe un suport special de pe bordul mașinii.
- Cu ceva ce se numește GPS. spune sarcastic.
- Știi măcar unde e?
- E un singur loc de campare lângă un lac în raza de acoperire. Sunt șanse destul de mari.
Îmi dau ochii peste cap și-mi scot din ghiozdan căștile și telefonul.
*Perspectiva Bellei:
- Unde-s Sally și Diego? îl întreb eu pe Harry.
- Habar n-am. E viața lui. Presupun că iar a dormit prea mult. Punctualitatea nu-i punctul lui forte. zice el cu silă și căscând.
- Mda... Nici al lui Sally.
- Da, cum zici tu dragă. Acum lasă-mă să dorm.
Pufnesc dar el mă ignoră și închide ochii.
- Altul care doarme? țâșnește Rachel din spatele meu.
Mă ridic în genunchi pe scaunul microbuzului și mă întorc spre ea:
- Altul?
Ea mi-l arată cu degetul mare pe Ethan. Stă lângă ea, cu căștile pe cap și cu ochii închiși. Cred... LOL, cred că el chiar doarme! Bine, e totuși 7 dimineața. Cine îi poate învinovăți? De obicei la ora asta dormeam toți.
- LOL! zic într-un final.
- Băieții sunt somnoroși. se aude Mary de pe celălalt rând.
- Nu suntem somnoroși. Sunteți voi hiperactive. apare Louis de pe locul de la geam, de lângă Mary. E 7 dimineața pentru Dumnezeu! Dacă nu dormiți măcar tăceți!
- Aparent sunt și morocănoși. spun eu.
Râdem toate trei.
- Îh! exclama Louis frustrat punându-și gluga pe cap și rezemându-se de spătarul scaunului.
Noi râdem iar.
*Perspectiva lui Sally:
Mă uit pe geam. Diego conduce în liniște. Mă mir. De obicei nu-i tace gura. Suntem pe un drum îngust, doar cu două benzi, și pustiu. Suntem înconjurați de copaci deși.
- Ești sigur că e drumul bun? rup eu liniștea scoțându-mi o cască din ureche.
- E singurul drum. neluându-și ochii de la acesta.
